Gândul central: Sabatul zilei a şaptea arată spre Isus, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.
„La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. EI era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin EI şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric şi în tunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu; numele lui era Ioan. EI a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume şi lumea a fost făcută prin EI, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică, celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:1-13)
Versetele acestea ne vorbesc despre Domnul Isus, despre Acela care a făcut „toate lucrurile” şi care le oferă mântuire „tuturor celor ce cred în Numele Lui”. Altfel spus, ele ne vorbesc despre Isus în calitate de Creator si Răscumpărător al nostru. După cum descoperim în Biblie, aceste două aspecte cruciale ale lucrării Sale se regăsesc reunite în porunca Sabatului.
Sabatul in Geneza
Unul dintre cele mai bine fundamentate adevăruri din Biblie este acela că ziua a şaptea a fost pusă deoparte şi sfinţită în Eden, în acea lume desăvârşită, creată de un Dumnezeu desăvârşit. Iată ce existenţă îndelungată are Sabatul şi cât de esenţial este! EI este tot atât de vechi ca şi lumea în care trăim. Adevărul despre Sabat este unul dintre adevărurile biblice de bază.
1.Care sunt cele patru acţiuni îndeplinite de Dumnezeu când a creat Sabatul? Geneza 2:1-3
Dumnezeu a creat o zi, S-a odihnit în ziua aceea, a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, adică a făcut-o sfântă sau a pus-o deoparte pentru un scop sfânt. Cât de fascinant este gândul că Dumnezeu Insuşi „S-a odihnit” în ziua a saptea! Rezultă de aici că ziua aceasta trebuie luată în serios, pentru că Dumnezeu Însuşi S-a odihnit în ea!
Geneza 2:3 mai afirmă că Dumnezeu a „binecuvântat” ziua a şaptea la fel cum binecuvântase animalele şi omul (Gen. 1:22,28). El face referire la această binecuvântare a Sabatului în porunca a patra a Decalogului, legând pentru totdeauna Sabatul creaţiunii de Sabatul săptămânal.
2. De câte ori se repetă cuvintele „ziua a şaptea” În Geneza 2:1-3?
Repetarea aceasta scoate în evidenţă caracterul extraordinar al Sabatului zilei a şaptea şi îl distinge în mod clar de celelalte zile ale săptămânii. Dumnezeu nu a pus deoparte prima zi sau o altă zi a săptămânii. Binecuvântarea Sa specială a fost doar pentru ziua a şaptea!
Odată cu crearea Sabatului zilei a şaptea, Dumnezeu Şi-a încheiat lucrarea de creare a lumii. EI a luat cele şapte zile şi a alcătuit o săptămână. Ciclul acesta săptămânal este respectat în tot restul Scripturii şi de-a lungul întregii istorii. Dumnezeu demonstrează astfel că are putere nu numai asupra spaţiului şi a lucrurilor din el, ci şi asupra timpului. Niciunul dintre noi nu putem schimba ora şi nici chiar minutul. Timpul îşi continuă scurgerea neîntreruptă, depăşind cu totul capacitatea noastră de a-I manipula. Cât de important este atunci să ne deprindem să-I încredinţăm Domnului timpul pe care îl avem de trăit aici, pe pământ!
Noi nu putem controla timpul, dar, într-o oarecare măsură, putem controla ceea ce facem cu el. Cât de bine îţi foloseşti timpul? Cu ce lucruri te ocupi? Cum poţi să foloseşti mai eficient timpul scurt pe care îl ai de trăit aici?
Sabatul in Exodul
3. Ce ne spune Domnul in porunca a patra sa facem si de ce? Ex. 20:8-11
Toţi membrii familiei, dar şi toţi sclavii şi toate sclavele, muncitorul şi „şeful” trebuie să se odihnească împreună. Sabatul este un factor egalizator, un mijloc de eliberare din inechitătile existente în structura socială. Înaintea lui Dumnezeu, toţi oamenii sunt egali, iar Sabatul transmite acest adevăr crucial într-un mod unic, mai ales într-o lume împărţită în clase sociale, care aşază unele categorii de oameni „mai presus” sau „mai prejos” de altele.
Textul acestei porunci are o structură foarte interesantă:
A. Introducere: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti” (vers. 8).
B.Poruncă: „Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău” (vers. 9).
C.Motivaţie: „Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă, închinată Domnului, Dumnezeului tău … ” (vers. 10 p.p.).
Bl. Poruncă: ” … să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău … ” (vers. 10 u.p.).
CI. Motivaţie: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. .. ” (vers. 11 p.p.).
D. Concluzie: ” … de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (vers. 11 u.p.).
Partea A este afirmaţia introductivă, care prezintă principiul esenţial al poruncii Sabatului în ansamblu. Partea B conţine porunca pozitivă de a munci în cele şase zile ale săptămânii. Partea B1 conţine porunca prohibitivă corespunzătoare, de abţinere de la orice muncă în ziua Sabatului şi menţiunea cu privire la respectarea ei de întreaga familie, de oaspeţii casei şi chiar de animalele domestice ale familiei.
Partea C şi C1 prezintă motivaţia poruncilor. Partea C recunoaşte împărţirea săptămânii în şase zile plus ziua a şaptea, subliniind că „ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău”. Partea C1 începe cu expresia „căci” şi prezintă motivaţia detaliată, amintind faptul că Domnul a lucrat şase zile şi S-a odihnit în ziua a şaptea, făcând astfel referire directă la primul Sabat din săptămâna creaţiunii. Partea D este o frază independentă care începe cu „de aceea”, constituind concluzia. Ultimele cuvinte „şi a sfinţit-o”, corespund cu îndemnul din afirmaţia introductivă (partea A – „ca s-o sfinţeşti”). Ambele părţi sunt legate de sfinţenia pe care Dumnezeu i-a atribuit-o Sabatului în Geneza 2:3.
Sabatul in Deuteronomul
Adventiştii de ziua a şaptea sunt mai familiarizaţi cu pasajul din Exodul, referitor la porunca Sabatului, dar trebuie să ştim că Domnul a repetat această poruncă (împreună cu celelalte porunci) în cartea Deuteronomul. Un lucru fascinant este acela că limbajul folosit este asemănător, dar nu exact acelaşi. Mai mult chiar, porunca din Deuteronomul conţine o motivaţie în plus, care nu apare în Exodul.
4.Compară Deul. 5:12-15 cu Ex. 20:8-11. Ce asemănări există Între cele două pasaje? Dar deosebiri? De ce sunt importante aceste deosebiri?
Cele două pasaje sunt destul de asemănătoare, dar avem totuşi un element nou şi un accent nou. Ambele spun că sclavii trebuie să se odihnească în ziua Sabatului, însă Deuteronomul insistă în mod deosebit asupra acestui lucru. Textul spune că ei trebuie să păzească Sabatul „pentru ca şi robul, şi roaba ta să se odihnească întocmai ca tine ” (Deut. 5:14). Este ideea subliniată ieri: Sabatul participă la adu cerea stăpânului si a sclavului pe aceeasi treaptă – amândoi trebuie să se odihnească în aceeasi zi. În mod concret, Sabatul le oferea sclavilor o oarecare protecţie de stăpânii care i-ar fi pus să muncească non-stop – o măsură de protecţie inclusă într-o poruncă ce îşi are originea la creaţiune.
Când a fost instituit, Sabatul avea menirea de a fi un memorial al creaţiunii într-o lume necăzută. Pe atunci nu existau sclavi şi sclave şi nici nu se punea problema sclaviei în Egipt, simbol al sclaviei păcatului, şi nici a eliberării din această sclavie. Acest element nou a fost adăugat în poruncă după ce omul a căzut în păcat.
Aşadar, atunci când a fost conceput, Sabatul era un simbol al creaţiunii; după păcat, el a devenit un simbol atât al creaţiunii, cât şi al răscumpărării, răscumpărarea fiind de fapt un fel de re-creare (2 Cor. 5:17; Gal. 6:15; Apoc. 21:1). Creaţiunea şi răscumpărarea sunt strâns legate în Biblie; numai Dumnezeu Creatorul putea fi şi Răscumpărător, iar Isus deţine ambele calităţi (vezi Ioan 1:1-14). Ambele versiuni ale poruncii arată că Sabatul zilei a şaptea este simbolul lucrării Domnului Isus, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru.
Gândeste-te la robia din care Hristos a promis că te va elibera. Ce făgăduinţe ţi-a făcut El? Cum te poţi deprinde să le revendici şi să Îi permiţi să le împlinească în viaţa ta?
Domnul Sabatului (prima parte)
S-au scris şi încă se mai scriu cărţi care îşi propun să demonstreze că, în timpul vieţii Sale pe pământ, Mântuitorul le-a abătut atenţia oamenilor de la Sabatul zilei a şaptea şi le-a îndreptat-o fie spre închinarea în ziua de duminică, fie (o interpretare mai larg răspândită astăzi) spre ideea că ziua a saptea a fost înlăturată si înlocuită cu „odihna” în Hristos, un termen cu un caracter mai general. Însă niciuna dintre aceste alternative nu pare a se regăsi în relatările Evangheliei. În afară de scopul lor evident (dorinţa de a justifica respingerea Sabatului zilei a şaptea de către marea majoritate a lumii creştine în ultimele şaptesprezece sau optsprezece secole), cărţile acestea îşi propun să arate că vindecările făcute de Hristos în Sabat pre vestesc desfiinţarea poruncii a patra.
Cum răspundem la aceste argumente? Dacă studiem cu atenţie ce a făcut Domnul Isus în Sabat, vom descoperi exact opusul interpretării forţate pe care aceşti teologi încearcă să o dea evenimentelor relatate în Scriptură.
5.În ce context are loc vindecarea relatată În Matei 12:1-13? De ce face Mântuitorul această vindecare În Sabat? Care este mesajul pe care vrea să ÎI transmită?
Probabil că versetul-cheie, care explică ce s-a întâmplat, este versetul 7. Problema era legată de oameni, de milă, de bunătate şi de iubirea faţă de semeni. Când e păzit în mod corespunzător, Sabatul ne oferă ocazia de a le arăta celor în nevoie bunătate şi milă în mai mare măsură decât în celelalte zile ale săptămânii, când suntem nevoiţi să ne câştigăm existenţa. Problema era că ziua Sabatului ajunsese să fie împovărată cu o mulţime de reguli şi de rânduieli omeneşti care deveniseră într-un timp scurt un scop în sine, şi nu un mijloc de atingere a unui scop (de a exprima iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni). Potrivit Bibliei, dragostea este împlini rea Legii. Noi trebuie să abandonăm orice transformă Legea într-o formă de negare sau de combatere a dragostei. Sabatul devenise o porunca lipsită de dragoste şi tocmai aceasta este definiţia legalismului aspru. Prin vindecările făcute în Sabat, Domnul Isus a luptat împotriva acestui lucru.
Asprimea acestei tradiţii religioase poate fi observată cu ocazia vindecării orbului din naştere (Ioan 9). Citeşte cu atenţie versetul 16. Avem aici un exemplu clar de interpretare a Legii, fără dragoste!
Întreabă-te: În ce alte moduri se manifestă oamenii care păzesc Legea, fără să dea dovadă de dragoste? Te faci vinovat de acest lucru?
Domnul Sabatului (partea a doua)
Prin minunile făcute în Sabat, Mântuitorul a arătat care era scopul real al Sabatului: vindecarea şi refacerea. Menirea pe care i-a dat-o El este aceea de a ne aduce aminte de puterea creatoare a lui Dumnezeu. Sabatul este ziua în care El îi eliberează pe captivi (Luca 4:31-37), îi face pe şchiopi să umble (Luca 13:10-17, Ioan 5:1-9) şi pe orbi să vadă din nou (Ioan 9).
Pentru Isus, Sabatul avea de a face mai mult cu oamenii decât cu regulile. Din acest motiva făcut El afirmaţia aceea celebră că Sabatul a fost făcut pentru om si nu omul pentru Sabat.
În acelaşi timp, după cum aminteam la începutul studiului de săptămâna aceasta, regulile îi protejează pe oameni atunci când sunt respectate corespunzător.
6.Isus a confirmat valabilitatea şi importanţa odihnei În ziua Sabatului atât În timpul vieţii Sale, cât şi la moarte. Care este ideea comună exprimată de toţi cei patru evanghelişti? Ce ne spune aceasta despre Sabat, În special În contextul actual al contestării valabilităţii Sabatului? Mat. 27:57 – 28:1; Marcu 15:42 -16:1; Luca 23:52 – 24:1 şi Ioan 19:31 – 20:1.
Ce a făcut Isus după ce a strigat „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30), arătând astfel că lucrarea Sa de răscumpărare s-a sfârşit? S-a odihnit în Sabat! La ce pasaj biblic te trimite cu gândul această afirmaţie? Bineînţeles, la Geneza 2:1-3. La sfârşitul lucrării de creare a lumii, Dumnezeu S-a odih nit în ziua a şaptea. La sfârşitul lucrării de răscumpărare, El S-a odihnit tot în ziua a şaptea.
Dacă Legea a fost abolită la cruce după cum susţin unii, atunci de ce primul lucru pe care îl face Mântuitorul după răstignire este acela de a Se odihni în Sabat?
În concluzie, Isus a demonstrat valabilitatea şi importanţa Sabatului atât în timpul vieţii Sale, cât şi la moarte.
Studiu suplimentar
„Să oprească Dumnezeu soarele din lucrarea lui în Sabat, să nu mai trimită razele lui blânde ca să Încălzească pământul şi să hrănească vegetaţia? Să oprească sistemele lumilor În ziua aceasta sfântă? Să le poruncească El apelor să se oprească şi să nu mai ude câmpurile şi pădurile şi să spună valurilor mării să se oprească din mişcarea lor neîncetată? Grâul şi porumbul să se oprească din creştere, iar strugurii În pârg să-şi Întârzie coacerea? Pomii şi florile să nu mai dea muguri şi să nu mai Înflorească în Sabat?
În cazul acesta, oamenii n-ar mai avea nimic din roadele pământului sau din binecuvântările care fac viaţa plăcuta. Natura trebuie să-şi continue mersul ei neschimbat! Dacă Dumnezeu Şi-ar opri mâna pentru o clipă, omul ar cădea şi ar muri. Şi omul are o lucrare de făcut În ziua aceasta. Nevoile vieţii trebuie satisfăcute, bolnavii trebuie Îngrijiţi, lipsurile celor în nevoie trebuie Împlinite. Acela care neglijează să-i ajute În Sabat pe suferinzi nu va fi socotit fără vină. Sfânta zi de odihnă a Domnului a fost făcută pentru om şi faptele de milă sunt În armonie desăvârşită cu scopul urmărit prin ea. Dumnezeu nu doreşte ca făpturile Lui să sufere nici măcar o oră, fie În Sabat, fie În altă zi, dacă acea suferinţă poate să fie îndepărtată.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 206, 207
Întrebări pentru discuţie
– Este simplu pentru noi să criticăm asprimea şi răceala liderilor religioşi din vremea lui Isus. Regulile omeneşti erau atât de vechi, Încât ei le considerau esenţa păzirii Sabatului, de aceea ei aveau convingerea că Isus călca Sabatul. Cum putem face deosebire Între principiu şi traditiile omenesti? Este dificil de făcut această distinctie?
– În cadrul grupei: analizaţi mai bine ideea că Dumnezeu S-a odihnit la Încheierea lucrării de creare a pământului şi la încheierea lucrării de răscumpărare. Cum să Înţelegem semnificaţia acestui fapt uimitor?
– Pune-te în locul unui 0m care crede că minunile făcute de Domnul Isus În Sabat sunt o dovadă a faptului că EI dorea să-I desfiinţeze. Ce crezi că ar fi trebuit să facă sau să spună dacă Şi-ar fi dorit, într-adevăr, să fie făcută această schimbare?
Rezumat: Biblia ne arată că Dumnezeu este Domnul Sabatului zilei a şaptea, semnul distinctiv al calităţii Sale de Creator şi de Răscumpărător.