Dumnezeu, Datatorul Legii

Gândul central: Legea lui Dumnezeu face parte integrantă din Biblie, atât din Vechiul. cât şi din Noul Testament. Totodată, ea este o expre­sie a dragostei Sale. Aşadar, atunci când iubim, noi dezvăluim perfec­ţiunea şi frumuseţea Legii lui Dumnezeu.

Ca adventişti de ziua a şaptea, întâlnim adeseori ideea că Legea este transcrierea caracterului lui Dumnezeu. (Prin urmare, dacă Dumnezeu nu Se schimbă, atunci nici Legea – care descoperă caracterul Său – nu ar trebui să se schimbe.) Ce înseamnă faptul că Legea este o expresie a carac­terului lui Dumnezeu?

Să presupunem că trăieşti într-o ţară în care cuvântul regelui este lege. (Un împărat francez a rostit odată celebrele cuvinte: „Statul sunt eu.”) Şi să presupunem că regele a dat nişte legi rele, represive, nedrepte, dis­criminatorii etc. Putem afirma în acest caz că legile date de el arată ce fel de om este el şi că acestea reflectă caracterul lui?

Gândeşte-te la câţiva dintre cei mai răi despoţi din istoria lumii. Ce ne spun legile pe care le-au dat despre ce fel de oameni erau ei?

În acest sens, legea descoperă caracterul legiuitorului. Dar ce ne des­coperă Legea lui Dumnezeu despre El? Dacă socotim că Legea Sa este un mijloc de protecţie, dacă socotim că ea a fost adusă la existenţă pentru binele nostru, atunci reuşim să înţelegem mai bine cum este Dumnezeu.

Săptămâna aceasta, vom studia despre Lege şi despre Legiuitor.

1. Citeşte câteva descrieri ale modului În care a fost dată Legea pe Si­nai: Ex. 19:18,19; 20:18; Deut. 5:22 si Evr. 12:21. De ce a fost evenimentul acesta atât de Înfricoşător?

„Poporul Israel era copleşit de groază. Puterea înspăimântătoare a vorbirii lui Dumnezeu părea că întrece măsura pe care inimile tremurânde o puteau suporta. Căci, în timp ce li se prezenta marea Lege a dreptăţii lui Dumnezeu, ei şi-au dat seama, mai bine ca niciodată până atunci, cât de ofensator este caracterul păcatului şi vinovăţia lor înaintea unui Dumnezeu sfânt. Ei s-au îndepărtat de munte plini de groază şi de respect.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 309, 310

Există un gând impresionant în citatul de mai sus: în timp ce le este înfăţişată Legea, israeliţii îşi dau seama „ca niciodată până atunci” cât de rău este păcatul şi cât de rea este vinovăţia lor în ochii lui Dumnezeu.

De aceea, încă de când a fost făcut legământullui Israel cu Dumnezeu, găsim o descoperire a Evangheliei în Lege. Legea nu a fost dată niciodată cu intenţia de a fi un mijloc de mântuire, nici măcar la Sinai; dimpotrivă, scopul ei era acela de a le arăta oamenilor că au nevoie de mântuire. A fost corect ca, după ce le-a fost dată Legea, să li se dea îndrumări pentru construirea Sanctuarului, care le descoperea Planul de Mântuire. Legea trebuia să le îndrepte atenţia spre jertfa de la cruce, spre nevoia lor după ispăşire şi răscumpărare. Aşadar, nu trebuie să ne mire faptul că au tremu­ rat când au auzit Legea, întrucât ea le arăta cât de păcătoşi şi de decăzuţi erau.

2. Ce ne spune Rom. 7:8-13 despre acest adevăr esenţial? Care este rolul Legii În viziunea lui Pavel? (Vezi şi Ps. 119:6.)

Într-un anumit sens, Pavel descrie aici ceea ce Ellen White scrie că s-a întâmplat la Sinai. Nu Legea lui Dumnezeu era problema, ci păcătoşii care au călcat Legea. Pavel arată că Legea este strâns legată de Evanghelie, că ea ne arată cât de păcătoşi şi de decăzuţi suntem.

Citeşte Ex. 20:1-17. Tu tremuri când stai înaintea Legii? Te simţi condam­ nat de ea? Ce simţi atunci când o citeşti şi îţi compari faptele cu cerinţele ei?

De regulă, atunci când începem să le vorbim despre Lege şi despre Sinai, oamenii ne oferă răspunsul tipic: Cele Zece Porunci au fost date evreilor pentru prima dată la Sinai şi, prin urmare, sunt o instituţie evre­ iască sau vechi-testamentală şi nu mai sunt valabile astăzi.

Dacă ar fi adevărat, atunci păcatul nu a existat înainte de Sinai, întrucât păcatul este călcarea Legii (1 Ioan 3:4)! Dar în Geneza descoperim nume­roase dovezi cu privire la existenţa Legii lui Dumnezeu Înainte de Sinai.

Geneza 1 si 2 conţin descrierea lucrurilor desăvârşite pe care le-a creat Dumnezeu. In Geneza 3, este consemnata căderea În păcat a lui Adam, iar în Geneza 4 este relatată prima crimă. De unde a ştiut Cain că se făcea vinovat de uciderea fratelui, dacă la momentul acela nu exista o lege care să declare că a ucide e păcat?

Dumnezeu a denunţat uciderea În legământul Încheiat cu Noe după potop, cu mult timp Înainte de Sinai (Gen. 9:6).

În cea mai veche carte a Bibliei, Iov, Dumnezeu laudă neprihănirea lui Iov de două ori. Ce spune EI cu privire la caracterul lui Iov? (Iov 1:8; 2:3) Este evident că atunci exista deja un standard al binelui şi al răului. Iov a trăit cu mult timp Înaintea exodului şi nici măcar nu făcea parte din poporul evreu.

3. Cum ne ajută Iov 24:14.15 să înţelegem că existau standarde clare pen­tru bine şi pentru rău?

Când Avraam l-a minţit pe Abimelec cu privire la Sara, Dumnezeu l-a mustrat pe Avraam pentru Înşelătorie. Şi, deşi Abimelec era Împărat În Gherar şi nu făcea parte din poporul ales, Dumnezeu l-a tras la răspundere pe baza aceluiaşi standard de puritate maritală care se găseşte În Decalog şi i-a poruncit să o trimită pe Sara Înapoi la Avraam (vezi Gen. 20:9).

4. Ce îi spune Dumnezeu lui Isaac despre tatăl său. Avraam? Gen. 26:4.5

Geneza 26:5 este un text fascinant, deoarece în originalul ebraic apar patru cuvinte (mshmrt, mzvot, huqot şi torot – de la Torah, „lege”) care exprimă faptul că Avraam a ascultat. Printre poruncile, legile şi orân­ duirile de care a ascultat Avraam se numără În mod cert şi Decalogul.

La Îndemnul lui Dumnezeu, Iacov s-a Întors la Betel ca să construiască un altar. EI a simţit atunci nevoia după o redeşteptare spirituală În familia sa. Ce le-a cerut membrilor familiei sale să facă? (Vezi Gen. 35:2,3.) Afirmaţia că Înainte de Sinai nu a existat nicio lege este în mod clar neîntemeiată, dacă analizăm relatările biblice despre viaţa de dinainte de Sinai.

Dumnezeu nu ne arată cum le-a adus la cunoştinţă principiile Sale eterne oamenilor care au trăit înainte de Sinai, dar există dovezi clare că primul contact al omenirii cu preceptele Legii nu a avut loc la Sinai.

Mulţi oameni, neavând cum să contrazică aceste dovezi, aduc argu­mentul că, la Sinai, a fost dată doar porunca Sabatului şi că, prin urmare, el a fost destinat în mod exclusiv evreilor şi nu se aplică în dreptul creştini lor de astăzi. Este validă această afirmaţie?

5. Ce ne spune Geneza 2:1-3 despre existenţa Sabatului Înainte de Sinai?

Mai departe, în Exodul 5:1-5, Biblia ne descoperă că Moise şi Aaron au avut probleme cu faraonul din cauza faptului că i-au cerut să-i elibere­ ze pe evrei. Versetul 5 este deosebit de semnificativ.

6. Ce indiciu ni se oferă În Ex. 5:5 despre Sabat?

Întrebarea pusă de faraon: ” … şi mai voiţi să-I faceţi să-şi Înceteze lucrările?”, este redată în versiunea New King James astfel: ” … si voi îi faceţi să se odihnească din lucrul lor?” În original, întrebarea este şi mai clară. Cu toate că existau mai multe cuvinte care aveau sensul de „a se odihni”, verbul folosit aici provine din cuvântul pentru „Sabat”. Iar Între­barea ar suna astfel: „Şi voi îi faceţi să sabatizeze?” Avem aici un indiciu despre realitatea odihnei Sabatului înainte de Sinai.

O dovada concretă a existenţei Sabatului înainte de Sinai apare În Exo­dul 16. Minunea cu mana, care a durat patruzeci de ani, a început înainte ca israeliţii să ajungă la muntele Sinai.

7. Cum dovedeşte EX.16:4-30 (în mod special vers. 23-30) cunoştinţa despre Sabatul zilei a şaptea Înainte de experienţa de la Sinai?

Observă ce îi spune Domnul lui Moise în versetul 28: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?” Avem aici un indiciu clar că legile şi poruncile lui Dumnezeu existau înainte de descoperirea de pe Sinai şi că, printre acele porunci, se afla şi cea privitoare la Sabatul zilei a şaptea. Aşadar, cu toate că darea Legii pe muntele Sinai a fost un eve­niment grandios, Cele Zece Porunci nu erau cu totul noi pentru oameni.

Care este experienţa ta cu păzirea Sabatului? Îţi place ziua de Sabat, îţi dis­ place sau eşti încă nehotărât? Ce poţi face pentru ca experienţa ta cu Domnul să devină mai profundă şi mai deplină prin darul zilei Sabatului Său?

Existenţa Legii în perioada de după Sinai este rareori pusă la îndoială. Scrierile Vechiului Testament sunt pline de referiri la Lege şi, deşi în general aceste referiri descriu încălcarea Legii de către israeliţi şi pedep­sele pe care ei le-au suferit în consecinţă, unele texte ne vorbesc despre ataşamentul şi despre marele respect pe care îl aveau ei faţă de Lege, care cuprindea nu numai Decalogul, ci şi toate regulile şi principiile pe care Domnul li le-a dat.

8. Ce ne spun textele următoare despre Lege? Ce atitudine au oamenii faţă de ea? Is.48:17.18, Ps. 119:69-72, Ps. 119;97-102, Ier.31:33

Israel a iubit Legea, dar cei care înţelegeau bine rolul ei nu au consi­derat niciodată că ea ar fi un mijloc de mântuire. Religia evreilor a fost din­ totdeauna o religie a harului, chiar dacă oamenii cădeau dintr-o extremă în alta: fie aceea a încălcării ei făţişe şi ostentative, cum s-a întâmplat în perioada existenţei primului templu, fie aceea a legalismului extrem, cum s-a întâmplat în timpul vieţii Domnului Isus.

Totuşi, de ce atâta dragoste faţă de Lege? Dacă prin cuvântul „Lege” înţelegem nu numai Decalogul, ci totalitatea învăţăturilor din Vechiul Tes­tament şi în mod special cele din primele cinci cărţi ale lui Moise, atunci vom descoperi că israeliţii iubeau mesajul despre mântuire, despre har, despre răscumpărare. Ei iubeau „adevărul” aşa cum le-a fost revelat şi aşa cum îl cunoşteau cel mai bine. Nu este vorba despre un ataşament faţă de reguli, ci de un ataşament faţă de principiile şi îndrumările care, dacă erau respectate, le-ar fi deschis calea spre multe binecuvântări şi făgăduinţe, întrucât, prin ele, Dumnezeu le urmărea binele şi prosperitatea.

S-a schimbat cumva situaţia în zilele noastre?

Gândeşte-te la toate binecuvântările pe care ni le-a Domnul ca popor. Cum putem trăi într-o mai mare ascultare de lumina primită?

Încă de la început, principiile cuprinse în Decalog i-au fost încredinţate omenirii din dragoste, pentru a fi o binecuvântare. Când ascultăm de Lege, suntem în mare măsură protejaţi de ravagiile produse de păcat; când nu ascultăm, ne confruntăm cu consecinţele inevitabile ale încăIcării Legii. Are cineva nevoie de cunoştinţe teologi ce ca să afle din proprie experienţă cât de dureros este păcatul şi care sunt consecinţele lui? Cât de des ai sesi­zat urmările păcatului pe chipurile celor afectaţi de el?

În Noul Testament, poruncile lui Dumnezeu sunt prezentate în gene­ral în termeni pozitivi, elogioşi. Există totuşi şi unele pasaje (în special în scrierile lui Pavel) adresate celor care înţelegeau greşit scopul Legii.

9. Citeşte Evrei 8:10 şi 10:16 în context. Cum este prezentată Legea? Mai este ea relevantă sau a fost desfiinţată?

Întâlnim adeseori oameni care încearcă să aşeze Legea în opoziţie cu dragostea şi cu harul lui Dumnezeu, pentru a susţine în felul acesta că, dacă Îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat, nu mai avem nevoie de Lege. Este adevărat că dragostea transcende Legea, în sensul că dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni reprezintă împlinirea desăvârşită a principiilor Legii. Insă aceasta nu este o justificare pentru negarea Legii. Dimpotrivă, dragostea împlineşte Legea; dragostea este Legea exprimată în cea mai pură formă a ei.

Am putea să ne gândim, de exemplu, la părţile componente ale unei maşini. Părţile maşinii nu există ca scop în sine. Ele există pentru a face ca maşina să se deplaseze dintr-un loc în altul. Ele au menirea de a face ca maşina să se mişte. Pe de altă parte, maşina nu poate funcţiona dacă nu are toate părţile componente. Tot la fel este şi cu Legea: ea nu există ca scop în sine, ci ca mijloc de atingere a unui scop, iar scopul acesta este manifestarea dragostei faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

10. Cum ne ajută textele următoare să înţelegem relaţia dintre dragoste şi Lege? Rom. 13:8-10; Gal. 5:14; Iacov 2:8; 1 Ioan 5:2,3.

Meditează mai mult la relaţia dintre Legea lui Dumnezeu şi dragoste. Unde ne duce respectarea Legii fără dragoste? Dar dragostea fără respectarea Legii? Notează-ţi ideile şi prezintă-le la grupa Şcolii de Sabat.

„Cele Zece Precepte sfinte rostite de Hristos pe muntele Sinai erau des­ coperirea caracterului lui Dumnezeu şi aduceau la cunoştinţa lumii faptul că El avea jurisdicţie asupra întregii omeniri. Legea celei mai mari iubiri care îi poate fi înfăţişată omului este glasul Dumnezeului din cer care îi vorbeşte sufletului, dându-i o făgăduinţă: «Fă aşa şi nu vei ajunge sub stăpânirea şi controlul lui Satana.» Nu există nimic negativ în Lege, chiar dacă la prima pri­vire pare să fie aşa. Ea spune: Fă aşa ca să trăieşti … Domnul a dat poruncile Sale sfinte pentru ca ele să fie un zid protector în jurul fiinţelor create de EI.” – Ellen G. White, Fii si fiice ale lui Dumnezeu, pag. 53

„În lucrarea de mântuire, nu există constrângere. Nu este folosită nicio fortă exterioară. Sub influenta Duhului lui Dumnezeu, omul este lăsat liber să aleagă cui vrea să servească. În schimbarea care are loc atunci când omul se predă lui Hristos, se află simţământul celei mai înalte libertăţi. [ … ] E adevărat, nu avem putere să ne eliberăm de sub stăpânirea lui Satana, dar, când dorim să fim eliberaţi din păcat şi, în marea noastră nevoie, strigăm după o putere din afară şi mai presus de noi, puterile noas­ tre sunt îmbibate cu energia divină a Duhului Sfânt şi ele ascultă de po­ runcile lui Dumnezeu, împlinind astfel voinţa Sa.

Singura condiţie prin care este posibilă libertatea omului este aceea de a deveni una cu Hristos. «Adevărul vă va face slobozi» şi Hristos este ade­vărul. [ … ] Legea divină faţă de care suntem aduşi în supunere este «legea slobozeniei» (Iacov 2,12). – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, pag. 466

Întrebări pentru discuţie

– Discutaţi întrebările din secţiunea de joi. Cum este păzirea Legii fără dragoste? Cum se manifestă? Cum este dragostea fără păzirea Legii? Mai poate fi considerată dragoste? Pot exista una fără cealaltă?

– Cum descoperă Legea caracterul Legiuitorului? Cum ni-L înfăţişează?

– Ce vrea să spună Ellen White când afirmă că Legea este o „Iege a slobozeniei”? Se poate pune semnul egal între păzirea Legii şi libertate? – Ce exemple găsim în jurul nostru cu privire la consecinţele călcării Le­ gii lui Dumnezeu? Ce ne spun despre importanţa Legii şi despre vala­bilitatea ei neîntreruptă?

Rezumat: Legea lui Dumnezeu este o expresie a iubirii Sale, iar atunci când iubim aşa cum ne iubeşte Dumnezeu, vom dezvălui cu adevărat Le­gea în toată frumuseţea şi puterea ei.