Dreptatea şi mila în Vechiul Testament (1)

Cu câţiva ani în urmă, într-o zi rece, un băiat de 10 ani, desculţ şi tremurând de frig, stătea în faţa unui magazin de încălţăminte din New York cu nasul lipit de vitrină. La un moment dat, o femeie s-a apropiat de el şi la întrebat la ce se uita atât de atent; el ia răspuns că se ruga ca Dumnezeu să-i dea o pereche de pantofi. Femeia la luat de mână şi l-a dus în magazin. I-a cerut vânzătoarei şase perechi de şosete, un lighean cu apă şi un prosop. L-a dus pe băiat în spatele magazinului, şi-a dat jos mănuşile, i-a spălat picioarele şi i le-a şters cu prosopul, A luat o pereche de şosete şi i le-a pus în picioare, iar apoi i-a cumpărat o pereche de pantofi. La sfârşit, l-a bătut uşor pe umăr şi la întrebat dacă se simţea mai bine. Când a dat să plece, băiatul a prins-o de mână şi a întrebat-o cu lacrimi în ochi; „Nu vă supăraţi, sunteţi cumva soţia lui Dumnezeu?”

Fără să-şi dea seama, băiatul acesta a rostit un mare adevăr: biserica este mireasa Mântuitorului. Noi, credincioşii, avem menirea de a reflecta caracterul Său. Dacă suntem ai săi cu adevărat, atunci vom avea grijă şi compasiune faţă de sărmani şi neputincioşi.

Încă de la început, dreptatea socială a făcut parte integrantă din legile lui Dumnezeu şi din idealul Său pentru poporul pe care la ales. Dreptatea socială a fost de la bun început intenţia lui Dumnezeu pentru societatea umană: Ei Şi-a dorit o lume în care necesităţile fundamentale să fie împlinite, în care oamenii să prospere şi în care să domnească pacea.

1. Citeşte Exodul 22:21-23; 23:2-9; Leviticul 19:10; Proverbele 14:31; 29:7. Care erau situaţiile concrete în care era nevoie de milă şi de dreptate (sau de ceea ce numim „dreptate socială”)?

Mila şi dreptatea sunt subliniate şi în legile cu privire la Sabat date vechiului Israel. Dumnezeu a vorbit despre trei tipuri de sărbători sabatice.

2. Cum se reflectă mila şi dreptatea în fiecare dintre aceste sărbători sabatice? Exodul 20:8-10; 23:10,11; Leviticul 25:8-55.

a. Instrucţiunile cu privire la respectarea Sabatului zilei a şaptea cuprindeau prevederi legate de posibilităţi egale, în ce priveşte odihna, pentru toţi, inclusiv pentru slujitori, animale şi străini.

b. Fiind sărbătorit o dată la şapte ani, anul sabatic era anul în care se anulau datoriile, în care se manifesta grija faţă de cei săraci şi în care erau eliberaţi sclavii. Dumnezeu i-a cerut poporului Său să le facă parte şi animalelor de beneficiile anului sabatic (vezi Leviticul 25:6,7)

c. Anul jubileului era sărbătorit o dată la cincizeci de ani, după şapte ani sabatici. În acest an, proprietatea vândută se întorcea la proprietarul iniţial; datoriile erau şterse; întemniţaţii şi sclavii erau puşi în libertate. Jubileul îi aducea pe oameni la acelaşi nivel – era momentul zero, când fiecare avea şansa de a lua viaţa de la capăt. Acesta era „un sistem de protecţie atât împotriva extremei bogăţiei, cât şi împotriva celei a sărăciei”. – Ellen G. White, Divina vindecare, ed. 2010, p. 130

Iată că, în sânul societăţii evreieşti, dreptatea şi mila conlucrau în favoarea celor mai puţin privilegiaţi.

3. Citeşte Geneza 2:1-3. Ce ne spune acest pasaj despre caracterul universal al Sabatului?

Când păzim Sabatul cu adevărat, nu ne mulţumim să ne bucurăm doar noi de odihnă (Exodul 23:12), de răscumpărare (Deuteronomul 5:12-15) şi de restaurarea finală pe Noul Pământ (Isaia 66:22,23), Sabatul zilei a şaptea ne transmite ideea că Dumnezeu este Creatorul şi Dătătorul odihnei pentru toţi locuitorii pământului, universalitatea odihnei Sabatului implică faptul că noi toţi, săraci sau bogaţi, avem nişte lucruri în comun. Noi toţi Îl avem ca Tată pe Dumnezeu, iar aceasta înseamnă că suntem egali şi că avem dreptul la aceeaşi preocupare din partea altora.

Totodată, cum s-a arătat la secţiunea de ieri, preocuparea pentru dreptate socială se extinde de la Sabatul săptămânal la anul sabatic şi apoi la anul jubiliar. Principiile pe care se bazează aceste trei sărbători sabatice (prezentate în Leviticul 23 şi 25) şi-au păstrat valabilitatea pentru creştini, Sabatul zilei a şaptea arăta înapoi, către Creaţiune, dar şi înainte, către Noul Pământ. El ne consolidează relaţia cu Creatorul şi Mântuitorul nostru milostiv, aducându-ne mai aproape de cei pe care-i iubeşte atât de mult: de cei sărmani şi suferinzi.

Să reţinem totuşi că, deşi anul sabatic şi anul jubileului ilustrează nişte principii eterne, respectarea lor ca sărbători religioase nu mai este necesară astăzi, Spre deosebire de Sabatul zilei a şaptea, care a fost instituit la Creaţiune, înainte de căderea în păcat, sărbătorile acestea fac parte din ceremoniile care au fost „umbre ale lucrurilor viitoare” (Coloseni 2:16,17. Ceea ce rămâne valabil este principiul de la baza lor cu privire la modul cum ar trebui să ne purtăm cu alţii şi, mai ales, cu cei care trec prin dificultăţi.

Ca popor răscumpărat, israeliţii aveau obligaţia de a fi lumină în lume, manifestând mila lui Dumnezeu faţă de toţi semenii lor, fără părtinire. Plini de recunoştinţă, ei trebuiau să reprezinte caracterul lui Dumnezeu înaintea celor care nu-L cunoşteau.

Citeşte Amos 8:4-7. Ce fapte greşite sunt amintite aici? Cum ne putem feri de comiterea unor asemenea fapte? Ce înseamnă pentru tine declaraţia: „Niciodată nu voi uita niciuna din faptele lor”?

4. Citeşte Proverbele 31:8-9. Ce principii din aceste versete putem aplica astăzi la viaţa noastră?

În secţiunile anterioare, am subliniat că Dumnezeu doreşte ca poporul Său să manifeste trăsăturile Sale, mila şi dreptatea, ca parte a comportamentului ideal pe care trebuie să-l aibă copiii Săi. Profeţii evrei au luat în dese ocazii apărarea celor în nevoie, chemând poporul lui Dumnezeu la pocăinţă, deoarece reprezenta incorect preocuparea Sa pentru cei marginalizaţi şi asupriţi. De altfel, Dumnezeu pune semnul egal între comportamentul răscumpărător altruist şi închinarea adevărată.

5. Citeşte Isaia 1:13-17. Ce ne spune acest pasaj cu privire la ce consideră Dumnezeu a fi adevărata închinare? Cum putem aplica aceste învăţături la viaţa noastră?

Mulţi profeţi din Vechiul Testament au vorbit despre evenimente care aveau să se petreacă în viitor, uneori la multă vreme după moartea lor, dar au fost preocupaţi şi de starea contemporanilor lor, chemându-i la reformă spirituală şi morală şi la slujire neegoistă faţă de semeni. Glasul lor s-a auzit cel mai tare atunci când poporul făcea eforturi pentru a etala o închinare ostentativă, dar nu reflecta compasiunea lui Dumnezeu pentru suferinţa celor din jurul lor. Nu există exemplu mai greşit decât acela dat de creştinii care sunt prea ocupaţi cu „închinarea” la Dumnezeu ca să-şi ia timp pentru a ajuta persoanele aflate în dificultate. Crezi că a-I sluji Domnului prin împlinirea nevoilor altora ar putea fi o formă de „închinare”?

Capitolul 58 al cărţii lui Isaia conţine un mesaj profetic special, de mustrare şi de încurajare, adresat poporului lui Dumnezeu din timpul lui Isaia, dar şi nouă, celor de astăzi,

6. Citeşte Isaia 58:2. Ce Îl nemulţumea pe Dumnezeu la poporul Său?

Nu ştim ce „ton al vocii” a folosit Dumnezeu aici, dar reiese clar că El a condamnat parada lor de evlavie şi credinţa lor falsă.

7. Citeşte Isaia 58:3-14. Ce le-a reproşat Dumnezeu israeliţilor cu privire la formele religioase pe care le practicau (în acest caz, obiceiul de a posti)?

Observă aici un aspect important: închinarea centrată pe propria persoană – Doamne, dă-mi cutare lucru şi fă-mi cutare lucru. Categoric că rugăciunea adresată Domnului pentru împlinirea nevoilor personale îşi are timpul şi locul ei. Însă ideea pe care vrea să ne-o transmită Domnul aici este că închinarea autentică va include şi venirea în întâmpinarea nevoilor celor flămânzi, asupriţi şi săraci. Şi, lucru uimitor, activitatea aceasta este o binecuvântare nu numai pentru beneficiarii ajutorului, ci şi pentru dătătorii lui. Citeşte textele care arată ce se va întâmpla cu aceia care merg la cei în nevoie şi le oferă ajutor. Când le slujim altora, când le dăm altora, suntem binecuvântaţi. Sigur ai avut până acum, măcar o dată în viaţă, această experienţă! Ştii ce bucurie, satisfacţie şi speranţă au cei care-i ajută pe alţii! Nu există altă cale mai bună de a reflecta caracterul lui Hristos!

Citeşte Faptele 20:35. Cum şi în ce situaţii ai experimentat acest adevăr în viaţa ta?

Nu este suficient să avem adevărul, chiar dacă lucrul acesta este absolut necesar. În Isaia 58, poporul lui Dumnezeu avea zel pentru formele şi practicile religioase, dar nu stătea bine la trăirea practică a credinţei. Dumnezeu cheamă biserica Sa de astăzi să fie o forţă spre bine, dând glas apelului profeţilor din Vechiul Testament de a reprezenta corect caracterul Său.

8. Citeşte textele de mai jos. Cum putem împlini, ca biserică locală şi mondială, chemarea lui Dumnezeu în acest domeniu? Psalmii 82:3; Isaia 1:17

În 2011, pastorul unei biserici situate într-o zonă afectată de violenţă armată a luat cuvântul în cadrul unui congres religios ţinut într-un mare oraş. Spicuim câteva idei din discursul său: „Creştinii trebuie să oprească marşul morţii!” După ce a făcut referire la faptul că Isus a oprit cortegiul funerar şi l-a înviat pe fiul văduvei din Nain (Luca 7:11-17), el a explicat de ce biserica n-a putut sta nepăsătoare atunci când violenţa s-a intensificat în zona lor. În continuare, i-a adresat auditoriului următoarea întrebare: „Oare noi, ca biserică, suntem preocupaţi doar să aducem laude? Nu noi trebuie să-L întrebăm pe Dumnezeu: «De ce Tu permiţi suferinţa?», ci Dumnezeu ne întreabă pe noi: «De ce voi permiteţi suferinţa?»”

Biserica aceasta este foarte activă în viaţa acelei localităţi. Corul bisericii a ieşit pe străzi şapte ani la rând, a cântat, a împărţit pliante şi a pus la dispoziţia cetăţenilor servicii care se adresau nevoilor lor. După ce a fost stabilit astfel contactul cu ei, membrii bisericii le-au oferit ajutor în diverse feluri, făcându-le mult bine. Prin programele ei variate, biserica a reuşit să influenţeze în mod semnificativ zona în care trăia.

Acesta este doar un exemplu cu privire la numeroasele căi prin care biserica poate fi o forţă care să slujească societăţii şi să ajute la vindecarea ei.

Ce poate face biserica ta pentru a ajuta persoanele defavorizate din localitate?

Pentru a afla mai multe informaţii despre subiectul acestui studiu, citeşte din cartea Patriarhi şi profeţi, de Ellen G. White, capitolul 27, „Legea dată lui Israel”, şi capitolul 51, „Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru cei săraci”.

Conceptele de milă şi de dreptate apar frecvent în Vechiul Testament. Studiază, de exemplu, Deuteronomul 24:10-22. Observă cât de concrete sunt poruncile date aici. Domnul este într-adevăr preocupat de săraci, de cei care muncesc din greu şi de cei îndatoraţi: El Îşi exprimă grija faţă de persoanele defavorizate, nu doar teoretic, într-un limbaj abstract, ci ne oferă îndrumări concrete, practice, pentru a şti cum să ne purtăm şi cum să nu ne purtăm faţă de cei care au datorii sau care lucrează pentru noi şi sunt săraci. Conceptele acestea erau prea importante ca definirea lor să fie lăsată în seama unor aprecieri personale cu privire la ce înseamnă dreptatea şi mila. Totodată, Domnul le aduce aminte că şi ei au fost odinioară în acele situaţii nefericite: „Adu-ţi aminte că ai fost rob în ţara Egiptului; de aceea îţi dau poruncile acestea, ca să le împlineşti” (Deuteronomul 24:22). Creştini fiind, să nu uităm niciodată că, indiferent de starea noastră materială, am beneficiat în mod nemeritat de harul lui Dumnezeu. De aceea, să fim gata ca, din bogăţia şi plinătatea pe care le avem în Hristos (Efeseni 3:19, Coloseni 2:10), să-i ajutăm pe cei care au nevoie de noi!

BIBLIA Şl CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Cronici 18-24
1. De unde au ajuns la Ierusalim scuturile de aur?
2. Cine l-a omorât pe uriaşul cu 24 de degete?
3. Cum i-a răspuns Domnul lui David în aria lui Ornan?
4. Ce slujbe îndeplineau leviţii cu vârsta de peste 20 de ani?

Viaţa lui Iisus, capitolul 81
5. Cine a mai înviat la învierea lui Hristos?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei şi ultimei lecţii din trimestru!