Reaşezarea tuturor lucrurilor

Este suficient să aruncăm o privire în jur, la lumea în care trăim şi la noi înşine, ca să ne dăm seama că ceva nu este în regulă. Dovezile căderii în păcat, ale răzvrătirii şi ale marii lupte se văd pretutindeni.

Vestea bună este că dezordinea aceasta nu va dura la infinit. Isus a venit, a murit pentru păcatele lumii şi a promis că Se va întoarce. Iar când Se va întoarce, tot ce există aici va dispărea şi se va instaura o lume nouă, o „împărăţie” veşnică, aşa cum spune profeţia: „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic” (Daniel 2:44). Atunci vor fi aşezate din nou toate
lucrurile!

Totuşi, pentru refacerea chipului Său în noi nu trebuie să aşteptăm până atunci, fiindcă cei care sunt în Hristos sunt deja făpturi noi (2 Corinteni 5:17). Dumnezeu ne-a „hotărât mai dinainte” să fim restauraţi după chipul lui Isus (Romani 8:29). Totodată, suntem chemaţi şi înzestraţi, ca biserică, să ajutăm la restaurarea chipului Său şi în alţi oameni!

Biblia afirmă că, la început, omul a fost creat după „chipul” lui Dumnezeu (Geneza 1:27), după „imaginea” lui Dumnezeu. O imagine poate fi bidimensională (de exemplu, imaginea dintr-o oglindă, o fotografie) sau tridimensională (de exemplu, o statuie, o hologramă). Imaginea poate să nu fie una palpabilă, ci doar o idee, o imagine mintală. La ce fel de imagine se referă aici Biblia?

1. Citeşte Geneza 1:26,27. Ce explicaţie ne oferă Scriptura cu privire la ce înseamnă a fi creat după „chipul” lui Dumnezeu? Vezi şi Geneza 1:31; Deuteronomul 6:5 şi 1 Tesaloniceni 5:23.

La crearea primilor noştri părinţi, Dumnezeu a adus la existenţă pe pământ o formă de viaţă nouă şi superioară: bărbatul şi femeia. Dintre toate făpturile create de El, numai ei erau după chipul Său. Nu erau nişte maimuţe evoluate. Erau fiinţe umane şi, ca atare, erau radical diferite de toate celelalte forme de viaţă de pe pământ. Teologia care încearcă să estompeze aceste deosebiri aşază omul pe o treaptă inferioară.

Dumnezeu „le-a dat numele de «om»„ (Geneza 5:2), ceea ce înseamnă că bărbatul şi femeia împreună purtau numele de „om”, adică „Adam”. Ei erau două persoane distincte, dar formau un întreg. Doar împreună reprezentau pe deplin chipul lui Dumnezeu.

Natura celui care poartă chipul (imaginea) lui Dumnezeu este holistică: „Atunci când a ieşit din mâna Creatorului, Adam purta, în natura lui fizică, mintală şi spirituală, asemănarea cu Făcătorul său.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 15 (sublinierea autorului)

Cuvântul ebraic pentru „chip” este tselem, iar cel pentru „asemănare” este demuth. Primul poate face referire la aspectul fizic, iar al doilea, la aspectul interior, în care sunt cuprinse şi aspectul spiritual, şi cel mintal. Ellen G. White recunoaşte acest fapt când declară că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu „atât în înfăţişarea exterioară, cât şi în caracter.” – Patriarhi şi profeţi, ed. 2006, p. 33

Deuteronomul 6:5 enumeră diferitele dimensiuni ale fiinţei umane: inima (mintea, dimensiunea mintală), sufletul (dimensiunea spirituală) şi puterea (corpul). O enumerare similară se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:23. Fiinţa creată după chipul lui Dumnezeu se aseamănă cu El în toate aceste dimensiuni.

Ce implicaţii practice are faptul că am fost creaţi „după chipul lui Dumnezeu”?

Biblia nu precizează cât timp a trecut între săptămâna Creaţiunii şi căderea omului în păcat. Nu ştim dacă au fost zile, săptămâni sau ani. Ştim doar că a avut loc o cădere în păcat şi ni se arată care au fost consecinţele imediate şi vizibile ale acesteia.

Prima consecinţă a faptului că Adam şi Eva au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului a fost aceea că amândoi şi-au dat seama că erau goi (Geneza 3:7). Ei au căutat atunci să-şi ascundă goliciunea de prezenţa lui Dumnezeu. Veşmântul de lumină care-i acoperea dispăruse. (Vezi Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2006, p. 47.) Legătura lor cu Dumnezeu s-a întrerupt din cauza noului lor contact cu egocentrismul, esenţa răului. Dumnezeu a căutat atunci să le arate care erau consecinţele pe care le adusese păcatul în viaţa lor.

2. Citeşte textele următoare şi identifică în fiecare dintre ele consecinţele păcatului lui Adam şi al Evei. Sub ce formă se manifestă astăzi aceste consecinţe? Geneza 3:8-10; Geneza 3:12; Geneza 3:13; Geneza 3:16; Geneza 3:17-19

Fără îndoială, căderea în păcat a fost reală şi dureroasă şi a avut consecinţe teribile pentru rasa umană. Istoria tristă a lumii, din zorii ei şi până în zilele noastre, o confirmă din plin.

Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru promisiunea că, într-o zi, drama păcatului se va sfârşi şi nu se va mai repeta niciodată!

Cu ce consecinţe ale păcatelor noastre ne confruntăm zi de zi?

3. Citeşte Geneza 3:14,15. La ce S-a referit Dumnezeu când i-a spus lui Satana: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei” (Geneza 3:15)? Ce speranţă găsim în aceste cuvinte?

Cuvântul ebraic pentru vrăjmăşie are rădăcină comună cu termenii ebraici pentru ură şi pentru vrăjmaş (duşman). Când au mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului, primii doi oameni s-au plasat (pe ei înşişi, dar şi întreaga omenire) în opoziţie cu Dumnezeu (vezi Romani 5:10; Coloseni 1:21; Iacov 4:4). Dumnezeu le-a promis însă că va pune în aplicare planul Său de a-i reapropia de El şi de a-i aşeza în opoziţie cu Satana. Prin această reorientare a vrăjmăşiei lor, El avea să deschidă o cale pentru a salva omenirea fără a călca principiile guvernării Sale. Acesta este sensul de bază al „ispăşirii”. Este ceea ce a făcut şi face Dumnezeu pentru a repara relele produse de căderea în păcat.

4. Ce ne spun textele de mai jos despre ispăşire? Leviticul 1:3,4; 1 Corinteni 5:7; 1 Ioan 1:9.

Teologii utilizează uneori termenul expiere în loc de „ispăşire”. Rădăcina latină, expiare, are sensul de „a face ispăşire”, adică de a oferi o compensaţie pentru o faptă rea. Cineva a comis o faptă rea, a încălcat legea, iar dreptatea impune o pedeapsă pentru fapta sa. în astfel de situaţii, se spune că el este „dator faţă de societate” pentru răul făcut.

În situaţia noastră, noi suntem cei care am comis păcatul, dar, prin planul de mântuire, suntem scutiţi de consecinţele prevăzute în lege pentru fapta noastră, în virtutea ispăşirii, a morţii sacrificiale a Domnului Hristos pentru noi. El a suferit în locul nostru pedeapsa prevăzută în lege (da, guvernarea lui Dumnezeu este bazată pe legi!). Cerinţele dreptăţii au fost împlinite, dar nu de noi, ci de Isus. Noi suntem făptuitorii păcatului, noi am făcut răul, dar suntem achitaţi, iertaţi şi socotiţi nevinovaţi în ochii Săi, datorită jertfei Sale ispăşitoare. Acesta este pasul crucial şi fundamental al procesului de „aşezarea din nou a tuturor lucrurilor” (Faptele 3:21).

La început, când a fost creat, omul era o fiinţă perfectă şi completă, într-o lume perfectă şi completă. Din nefericire, el a pierdut Paradisul din cauza păcatului, iar lumea a ajuns să fie caracterizată astăzi de: moarte, violenţă, suferinţă, frică şi ignoranţă. Planul de mântuire are ca obiectiv readucerea lumii noastre la perfecţiunea ei iniţială. Hristos a venit pentru a recâştiga ceea ce s-a pierdut prin căderea în păcat.

„La început, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. L-a înzestrat cu însuşiri nobile. Inteligenţa lui era echilibrată şi toate puterile fiinţei lui erau armonioase. Dar căderea în păcat şi influenţa lui au pervertit toate aceste daruri. Păcatul a deteriorat chipul lui Dumnezeu din om şi aproape l-a şters. Pentru a reface chipul acesta s-a alcătuit planul mântuirii, iar omului i s-a dat un timp de har. Să-l readucă la desăvârşirea iniţială în care fusese creat – acesta este scopul cel mare al vieţii, scop care stă la temelia oricărui alt scop.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, ed. 2006, p. 609. Refacerea aceasta va avea loc la înnoirea pământului şi a cerurilor, dar este un proces care a început deja în noi

5. Citeşte Galateni 4:19. Ce înseamnă ca Hristos să „ia chip în noi” şi de ce lucrul acesta era atât de important pentru apostolul Pavel?

În Evrei 1:3, se afirmă că Hristos însuşi este „întipărirea Fiinţei” lui Dumnezeu sau, potrivit altor versiuni, „imaginea expresă/chipul clar” al lui Dumnezeu. (Compară cu Ioan 14:9; 2 Corinteni 4:4; Coloseni 1:15.) Scopul Său este refacerea imaginii lui Dumnezeu în noi. Dacă suntem de acord, Hristos, „chipul lui Dumnezeu”, poate locui în noi: „Hristos în voi, nădejdea slavei” (Coloseni 1:27).

La a doua venire a lui Isus, va avea loc etapa finală a restaurării chipului Său în noi (vezi 1 Corinteni 15:49; 1 Ioan 3:2). Până atunci însă, procesul de restaurare este în plină derulare. Când se imprimă în fiinţa noastră chipul Său, avem dorinţa de a le face cunoştinţă şi semenilor noştri cu Restauratorul sufletelor.

De ce este important să nu uităm că restaurarea, deşi a început deja în noi, este un proces care se va încheia de-abia la a doua venire a lui Isus?

După cum am văzut, lumea noastră, deşi creată perfectă, a căzut în păcat şi are acum de suferit consecinţe devastatoare. Cu toate acestea, Dumnezeu nu ne-a lăsat să avem parte de soarta pe care-o meritam: dispariţia veşnică. El a prevăzut posibilitatea căderii omului şi a întocmit, chiar înainte de crearea lumii noastre, planul de mântuire (vezi 1 Petru 1:2). Conform acestui plan, Isus a venit pe pământ cu sacrificii enorme, a murit pe cruce şi a promis că Se va întoarce la noi pentru a pune capăt răului, pentru a distruge păcatul şi pentru a restaura complet planeta pierdută.

Ce ne uimeşte este faptul că Dumnezeu ne cheamă pe noi, biserica Sa, să luăm parte la acest proces de restaurare!

6. Citeşte în Marcu 2:1-12 istoria prietenilor care au colaborat cu tenacitate ca să-l aducă pe slăbănog la Isus. Ce ne spune această relatare despre rolul jucat de biserică în vindecarea şi restaurarea oamenilor?

Casa era înţesată de oameni din cauză că Isus Se afla acolo. Mulţimile erau atrase de dragostea Sa. Cei patru bărbaţi au spart acoperişul casei pentru a-l duce la Isus pe prietenul lor care era bolnav atât spiritual, cât şi fizic. Iar Isus l-a vindecat iertându-i păcatele, oferindu-i pace sufletească şi poruncindu-i să se ridice şi să meargă. în acest fel, El a demonstrat că omul este vindecat cu adevărat numai dacă este restaurat la toate aceste niveluri.

7. Care a fost motivul venirii lui Hristos pe acest pământ, potrivit declaraţiilor apostolului Ioan? Ce speranţă ne insuflă afirmaţiile sale? Citeşte Ioan 10:10 şi 1 Ioan 3:8.

S-a afirmat că declaraţia din Ioan 10:10 (ultima parte) constituie sinteza mesajului Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Ea a fost, fără îndoială, declaraţia de misiune a Domnului Hristos. Un rol major al bisericii lui Hristos este acela de a merge pe urmele paşilor Săi şi de a repara ceea ce a stricat Diavolul, aşezând în locul morţii viaţa din belşug (vezi Faptele 10:38,1 Ioan 2:6). Biserica este chemată să colaboreze cu Hristos în a-i motiva pe oameni să accepte ca în ei să fie restaurat chipul lui Dumnezeu – la nivel fizic, mintal şi spiritual.

Care dintre semenii tăi are chiar acum nevoie de ajutorul pe care Dumnezeu te-a înzestrat în mod special să îl dai?

Studiază şi alte pasaje despre restaurarea chipului lui Dumnezeu în oameni: Romani 8:29; Coloseni 1:15; 3:9-11; 2 Corinteni 3:18; 5:17. Citeşte, din cartea Patriarhi şi profeţi, de Ellen G. White, capitolele 2, 3 şi 4.

Ca biserică, am fost chemaţi de Dumnezeu să lucrăm pentru alţii, urmărind binele lor, să le îndreptăm privirea spre promisiunea restaurării prin Isus. Există mai multe căi prin care Domnul ne ajută să realizăm lucrul acesta. Unele biserici le oferă cetăţenilor restaurare fizică prin intermediul programelor de sănătate şi prin servicii medicale. Totodată, reţeaua de spitale şi clinici medicale contribuie la împlinirea aceluiaşi obiectiv. Restaurarea şi dezvoltarea mintală se pot produce prin intermediul seminarelor care-i învaţă pe oameni cum să-şi împlinească nevoile vieţii. De asemenea, bisericile pot înfiinţa şcoli sau le pot îmbunătăţi pe cele deja existente, pot să-i înveţe pe oameni anumite meserii, pot oferi educaţie, instruire, consiliere psihologică etc. Pe măsură ce vor continua să caute restaurarea şi „viaţa din belşug”, mulţi dintre concetăţenii noştri îşi vor da seama că au nevoie şi de restaurare spirituală şi morală, chiar dacă, iniţial, nu au crezut acest lucru. Ei vor constata că acesta este un aspect-cheie al restaurării după chipul lui Dumnezeu (vezi Efeseni 4:22-24). Biserica este singura pregătită şi în măsură să răspundă acestor nevoi, pe care nicio instituţie socială sau medicală seculară nu reuşeşte să le împlinească.

BIBLIA Şl CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: 1 Cronici 4-10
1. De care seminţie aparţineau olarii?
2. De ce a primit Iosif dreptul de întâi născut?
3. Care sunt cele două seminţii care lipsesc din 1 Cronici 4-8?
4. Cine pregătea tămâia mirositoare?

Viaţa lui Iisus, capitolul 79
5. Ce fel de atmosferă umplea cerul când Isus S-a rugat pentru cei care-L
chinuiau?

Ştirea misionară video pentru Şcoala de Sabat poate fi descărcată şi vizionată accesând una dintre următoarele adrese de Internet: resurse.adventist.pro (secţiunea „Şcoala de Sabat”) sau YouTube (canalul „Şcoala de Sabat”).

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina ultimei lecţii din trimestru!