„Care este neamul acela aşa de mare?”

Primele trei capitole din Deuteronomul au fost, în esenţă, o lecţie de istorie, care să îi reamintească poporului experienţele prin care trecuse până în acel moment. Când ajungem la capitolul patru, lecţia de istorie se transformă mai mult în predică. Relatarea evenimentelor nu era doar pentru cei pasionaţi de istorie, ci trebuia să slujească şi unui alt scop: acela de a le arăta israeliţilor puterea şi harul lui Dumnezeu şi faptul că, deşi ei greşiseră, Domnul continua să onoreze legământul făcut cu ei.

Capitolul patru începe cu expresia ebraică we’attah, (o conjuncţie şi un adverb), care poate fi tradusă prin „şi acum” sau „deci acum”. Tocmai trecuseră în revistă istoria lor recentă, o amintire a ceea ce Dumnezeu făcuse pentru a-i aduce în acel punct; „şi acum”, sau „deci acum”, li se cerea să împlinească partea lor de legământ, adică să asculte de Domnul (vezi şi Deuteronomul 10:12).

Iată de ce primul verb care apare după „deci acum” este shama‘ acelaşi verb (şi la aceeaşi formă) cu cel folosit la începutul rugăciunii Shema şi care înseamnă „ascultă” sau „supune-te” – un verb repetat de-a lungul întregii cărţi Deuteronomul.

Aşadar, începutul capitolului ar suna astfel: Deci acum, Israele, datorită a ce am făcut pentru tine, tu trebuie să asculţi de…

1. Care a fost avertizarea specifică pe care Domnul le-a dat-o copiilor lui Israel cu privire la „legile şi poruncile” Lui şi de ce era urgent să fie avertizaţi în această privinţă? Deuteronomul 4:1,2 (Vezi şi Deuteronomul 12:32.)

Domnul le spune să asculte de „legile şi poruncile” Lui şi să nu adauge sau să scoată ceva din ele. De ce ar vrea cineva să schimbe Legea lui Dumnezeu?

Cunoaştem răspunsul, fireşte.

„Satana a perseverat şi a fost neobosit în eforturile lui de a-şi continua lucrarea începută în cer, de a schimba Legea lui Dumnezeu. El a avut succes în a face lumea să creadă teoria pe care a prezentat-o în cer înainte de căderea lui, şi anume că Legea lui Dumnezeu este greşită şi are nevoie de revizuire. O mare parte din biserica declarată creştină arată, dacă nu prin cuvinte, cel puţin prin atitudinea ei, că a acceptat acea idee falsă.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 2, p. 107

Când privim la istoria Israelului antic, vedem că israeliţii au dat de multe ori de necazuri nu numai pentru că ignorau anumite precepte ale Legii, ceea ce, practic, însemna că „scădeau” din ea după cum se potrivea scopului lor, dar şi pentru că „adăugau” la ea, în sensul că introduceau practici care nu erau specificate în Lege şi care, conduceau, în cele din urmă, la călcarea ei.

2. Vedem în versetele de mai jos un exemplu al principiului despre care Moise i-a avertizat pe copiii lui Israel, deşi într-un alt context? Matei 15:1-9

Când, în cele din urmă, evreii au ajuns în ţara care le fusese promisă, au ignorat deseori avertizările directe cu privire la idolatrie, de exemplu. Drept consecinţă, ei au adoptat multe practici păgâne, uneori chiar incluzându-le în pretinsa lor închinare la Iehova. Apoi, până în vremea când a venit Isus, ei au adăugat tot felul de tradiţii omeneşti care, după cum Isus Însuşi le-a spus, „au desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu”.

Oricum ar fi, fie că s-a adăugat, fie că s-a scos, Legea a fost schimbată şi poporul a suferit consecinţele.

În ce fel ar trebui să fim atenţi să nu adăugăm sau să scoatem din ce ne spune Dumnezeu să facem?

În Deuteronomul 4:3,4, copiilor lui Israel li se mai dă puţină lecţie de istorie, care să le servească drept amintire a trecutului sau a oricăror adevăruri spirituale sau practice pe care, în mod ideal, ar fi trebuit să le înveţe.

3. Ce s-a întâmplat în versetele următoare? Ce adevăruri spirituale şi practice ar fi trebuit poporul să înveţe din acest eşec? Numeri 25:1-15

Oricât de stânjeniţi ne simţim citind relatările care ne spun că Israel a nimicit anumite popoare păgâne din jurul lui, pasajul acesta ne ajută, cu siguranţă, să găsim o explicaţie a logicii din spatele poruncii. Poporul Israel trebuia să fie, pentru popoarele păgâne din jurul lui, o mărturie despre adevăratul Dumnezeu – singurul Dumnezeu. Ei trebuiau să fie un exemplu care să arate cum era închinarea la adevăratul Dumnezeu. În schimb, aderând la „dumnezeii” păgâni din jurul lor, israeliţii au ajuns într-o răzvrătire făţişă faţă de adevăratul Dumnezeu, pe care ei trebuiau să-L reprezinte în lume.

Deşi expresia „a curvi” are adesea o semnificaţie spirituală, aceea că Israel s-a dus după dumnezei şi practici păgâne (vezi Osea 4:12-14), în cazul acesta limbajul (şi restul relatării) sugerează că, într-adevăr, se păcătuia şi în sfera desfrâului fizic, cel puţin la început. Din nou, aici, Satana profită de natura umană căzută, folosind femei păgâne pentru a-i seduce pe bărbaţii evrei care, evident, şi-au îngăduit să se lase seduşi.

Fără îndoială, actul curviei la nivel fizic a degenerat şi în curvie spirituală. În cele din urmă, oamenii implicaţi au fost prinşi în practicile închinării păgâne, în care Israel „s-a alipit de Baal-Peor”, ajungând să se ataşeze de acest dumnezeu fals şi chiar să-i aducă jertfe. În ciuda tuturor învăţăturilor şi poruncilor primite, ei au fost dispuşi să dea cu piciorul la tot, în înflăcărarea pasiunii şi a poftei.

Cum a putut să se întâmple aşa ceva? Foarte uşor. Împietrindu-şi conştiinţa în faţa primului păcat, a celui fizic, ei au fost gata să cadă în plasa următorului, a celui spiritual, care trebuie să fi fost obiectivul suprem al lui Satana. Ei decăzuseră atât de mult încât, potrivit textului, un bărbat îşi adusese femeia madianită exact în tabără, chiar înaintea lui Moise şi a poporului care plângea în afara Cortului Întâlnirii.

Între corpul nostru şi mintea noastră există o foarte strânsă legătură. Ce afectează corpul, afectează şi mintea şi invers. Ce putem învăţa din această istorie despre cât de periculoasă poate fi pentru viaţa noastră spirituală îngăduinţa faţă de slăbiciunile fizice?

Mii de oameni au murit din cauza păcatului de la Baal-Peor. Toţi cei care se duseseră după Baal-Peor au fost nimiciţi. Totuşi, mulţi nu s-au dedat apostaziei. Cine au fost aceştia?

4. Cum explică acest text diferenţa dintre cei care au păcătuit şi cei care nu au păcătuit? Care este mesajul important pentru noi aici în ce priveşte păcatul şi ispita, pe de o parte, şi puterea lui Dumnezeu în viaţa noastră, pe de altă parte? Deuteronomul 4:4

Să observăm contrastul dintre cuvântul „toţi” din versetul de mai sus şi cel din versetul 3. „Toţi” aceia care s-au dus după Baal-Peor au fost nimiciţi, dar cei care s-au alipit de Domnul au fost „toţi” vii. Nu a existat nicio cale de mijloc şi nu există nici astăzi. Suntem fie pentru Isus, fie împotriva Lui (Matei 12:30).

Termenul ebraic pentru „v-aţi alipit”, dbq, arată de multe ori spre un angajament puternic de a adera la ceva. Aceeaşi rădăcină ebraică este folosită în Geneza 2:24, unde bărbatul îşi va lăsa părinţii şi se va „alipi” de nevasta lui (vezi şi Rut 1:14). În acest context apare de patru ori în Deuteronomul (Deuteronomul 10:20; 11:22; 13:4; 30:20) şi în fiecare situaţie ideea este aceeaşi: ei, copiii lui Israel, trebuiau să se alipească de Dumnezeul lor – să se consacre Lui şi să-şi ia puterea şi tăria de la El. Omul trebuie să facă alegerea de a se „alipi” de Dumnezeu şi apoi, prin puterea Lui, să evite să păcătuiască.

5. Ce declaraţie găsim în Noul Testament care se regăseşte şi în Deuteronomul 13:4? Iuda, vers. 24; 1 Corinteni 10:13

Dumnezeu este credincios; Dumnezeu este în stare să ne ferească de cădere. Dar noi trebuie să facem alegerea conştientă de a ne alipi de Dumnezeu, aşa cum au făcut cei credincioşi la Baal-Peor. Dacă facem astfel, atunci putem fi siguri că, oricare ar fi ispita, putem rămâne credincioşi.

Cum ne ajută practici precum rugăciunea, studiul biblic, închinarea şi părtăşia să ne alipim de Domnul?

Versetele care urmează după Deuteronomul 4:4 constituie unul dintre cele mai profunde şi mai frumoase pasaje din toată Scriptura (versiunea ebraică este magnifică!). Cineva ar putea susţine că, în esenţă, mesajul din Deuteronomul se găseşte concentrat aici şi tot restul este doar un comentariu. În timp ce citeşti aceste texte, gândeşte-te la diferite modalităţi prin care principiul de aici ni s-ar putea aplica şi nouă.

6. De ce oare i-a spus Domnul lui Israel, prin Moise, cuvintele din versetele următoare? Deuteronomul 4:5-9

Domnul vrea ca poporul să-şi dea seama că a fost chemat, ales, pentru un motiv special. Israeliţii sunt un neam „mare”, exact aşa cum îi spusese Dumnezeu lui Avraam chiar de la prima chemare de a ieşi din Haldeea: „Voi face din tine un neam mare” (Geneza 12:2; vezi şi Geneza 18:18).

Dar scopul pentru care ei au fost făcuţi un neam mare a fost acela de a fi o „binecuvântare” (Geneza 12:2) pentru „toate familiile pământului” (Geneza 12:3). Şi, deşi binecuvântarea supremă avea să fie că Isus, Mesia, urma să vină din linia lor genealogică, până atunci ei trebuiau să fie lumina lumii. „De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului” (Isaia 49:6). Nu că mântuirea se găsea în ei, ci că, prin ei, adevăratul Dumnezeu, singurul care poate mântui, trebuia să fie descoperit.

Poporul Israel se închina şi Îi slujea Dumnezeului care a creat universul, Domnului cerului şi al pământului; păgânii se închinau la roci, la pietre, la lemn şi la demoni (Deuteronomul 32:17; Psalmii 196:37).

Ce diferenţă covârşitoare!

În aceste versete, Moise a arătat spre două lucruri care au făcut ca poporul Israel să fie deosebit. În primul rând, faptul că Domnul era aproape de ei într-un mod unic, ca, de exemplu, prin intermediul sanctuarului. În al doilea rând, erau deosebiţi datorită „legilor şi poruncilor aşa de drepte cum este toată legea aceasta”.

7. Ce altceva le-a spus Domnul, care ar fi trebuit să-i facă să-şi dea seama de chemarea specială care le fusese adresată? Deuteronomul 4:32-35

Fără îndoială, lui Israel, ca popor, i se oferise atât de mult! Acum, cum avea acesta să răspundă?

După cum am văzut, Deuteronomul 4:1-9 este o exprimare puternică nu doar a statutului special al naţiunii, ci şi a chemării lui misionare. În toate aceste versete, este întreţesută ideea că ei trebuiau să asculte, să urmeze şi să împlinească ce le poruncise Domnul.

8. Citeşte din nou Deuteronomul 4:6. Ce spune Domnul că va fi considerat ca „înţelepciune” şi „pricepere” în ochii acestor neamuri?

La prima vedere, ar putea părea că legile şi poruncile conţin în sine înţelepciunea şi priceperea. Dar nu aceasta spune textul. Da, Domnul îi învăţase legile şi poruncile, dar înţelepciunea şi priceperea lor derivau din păzirea lor, din ascultarea de ele. Ascultarea – aceasta era înţelepciunea şi priceperea lor.

Copiii lui Israel puteau să aibă sistemul cel mai minunat de legi, reguli şi reglementări pe care l-a văzut vreodată lumea (de fapt, aşa a fost), dar la ce le-ar fi folosit, dacă nu l-ar fi urmat? În schimb, înţelepciunea şi priceperea lor derivau din aplicarea legilor lui Dumnezeu în viaţa lor de zi cu zi. Ei trebuiau să trăiască adevărurile pe care Domnul li le dăduse şi puteau face astfel doar ascultând de ele. Toată lumina şi tot adevărul nu le-ar fi fost de niciun folos lor sau păgânilor din jurul lor, dacă nu ar fi trăit acel adevăr. Astfel, din nou şi din nou ei au fost chemaţi să asculte, fiindcă ascultarea lor de legi şi de porunci, nu legile şi poruncile în sine, era ceea ce conta ca să fie o mărturie pentru lume.

„Ascultarea de Legea lui Dumnezeu le-ar fi adus o prosperitate uimitoare în comparaţie cu naţiunile lumii. Dumnezeu le-ar fi putut da înţelepciune şi talente în toate domeniile, ar fi continuat să fie Învăţătorul lor şi i-ar fi înnobilat şi înălţat prin supunerea faţă de legile Sale. Dacă ar fi fost ascultători, ei ar fi fost feriţi de bolile de care sufereau celelalte popoare şi ar fi fost binecuvântaţi cu putere intelectuală. Slava lui Dumnezeu, maiestatea şi puterea Sa trebuiau să se descopere în toate dovezile prosperităţii lor. Ei trebuiau să fie o împărăţie de preoţi şi de conducători. Dumnezeu le-a asigurat toate condiţiile favorabile pentru a deveni cea mai mare naţiune de pe pământ.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 288

Citeşte Matei 5:13-16. Ce ne spune Isus în aceste versete, care reflectă ce i-a spus şi poporului Israel? În special, cum ar trebui să ni se aplice nouă, ca adventişti de ziua a şaptea?

„Încă de la începutul marii lupte din cer, scopul lui Satana a fost acela de a desfiinţa Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a-si atinge acest obiectiv s-a revoltat împotriva Creatorului si, deşi a fost expulzat din cer, a continuat acelaşi război pe pământ. Scopul urmărit în mod constant a fost acela de a-i induce în eroare pe oameni şi a-i determina să calce Legea lui Dumnezeu. Fie că acest lucru se realizează prin respingerea Legii în întregime, fie prin eliminarea unuia dintre principiile ei, rezultatul va fi acelaşi în final. Omul care calcă «o singură poruncă» manifestă dispreţ faţă de toată Legea, iar influenţa şi exemplul lui sunt în direcţia neascultării. El «se face vinovat de toate» (Iacov 2:10).” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 582

Cu privire la Baal-Peor, Ellen G. White a scris: „S-au încumetat să umble pe calea oprită şi s-au prins în laţul lui Satana. Ademeniţi de muzică şi de jocuri, aţâţaţi de frumuseţea preoteselor păgâne, s-au lepădat de credincioşia lor faţă de Dumnezeu. Îndată ce au luat parte la ospăţ şi la veselie, mintea li s-a întunecat bând vin şi lanţurile stăpânirii de sine au fost rupte. Pornirile fireşti au ajuns să-i stăpânească şi, odată ce conştiinţa li s-a mânjit prin aceste fapte de destrăbălare, s-au lăsat înduplecaţi şi să se închine înaintea idolilor.” – Idem, Patriarhi şi profeţi, p. 454

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Filipeni 4 – 1 Tesaloniceni 2
1. Ce anume din datina oamenilor nu trebuie să ne fure?
2. Care este legătura desăvârşirii?
3. Cum îl numeşte Pavel pe Luca?
4. Ce i-ar fi dat Pavel, pe lângă Evanghelie, bisericii tesalonicenilor?

Evanghelizare, Secţiunea 16, subcapitolul „Solia împotriva tutunului şi în favoarea temperanţei”
5. Cum ia Satana lumea în robie?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!