Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău

În religia iudaică, una dintre rugăciunile cele mai importante este preluată din Deuteronomul 6. Este cunoscută drept „Shema”, bazată pe primul cuvânt ebraic din rugăciune, din rădăcina shama’ care înseamnă „a asculta” sau chiar „a se supune” – un cuvânt care apare în repetate rânduri nu doar în Deuteronomul, ci în tot Vechiul Testament.

Primul vers din rugăciunea „Shema” sună astfel:

Shema Yisrael Adonai Elohenu Adonai echad.

Acesta înseamnă: „Ascultă, Domnul, Dumnezeu nostru, este singurul Domn” (Deuteronomul 6:4). De multe ori, când evreii rostesc rugăciunea aceasta îşi acoperă ochii, ideea fiind aceea ca nimic să nu îi distragă de la a se gândi la Dumnezeu. Acest prim vers din „Shema” este considerat a fi o afirmaţie a naturii monoteiste a lui Adonai Elohenu, „Domnul, Dumnezeul nostru”, şi a loialităţii lui Israel doar faţă de El şi faţă de niciun alt „dumnezeu”. De fapt, s-ar putea citi şi: „Domnul este Dumnezeul nostru.”

Acest singur vers este parte din primul discurs pe care Moise li l-a adresat copiilor lui Israel atunci când aceştia erau pe punctul de a intra în Ţara Promisă. Totuşi, ce urmează după versul introductiv este o expresie puternică a adevărului care rămâne la fel de crucial acum cum a fost atunci.

După ce le-a relatat copiilor lui Israel istoria lor, Moise a început să le dea îndrumări cu privire la ce trebuiau să facă pentru a lua în stăpânire ţara şi pentru a prospera în ea. Într-adevăr, cineva ar putea susţine că, în cea mai mare parte, Deuteronomul tratează un singur lucru: Domnul le spune israeliţilor ce trebuie să facă pentru a respecta partea lor din legământul pe care El, în îndurarea Lui, l-a încheiat cu ei ca să împlinească făgăduinţa făcută părinţilor lor.

Deuteronomul 6 începe astfel: „Iată poruncile, legile şi rânduielile pe care a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, să vă învăţ să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire; ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, păzind, în toate zilele vieţii tale, tu, fiul tău şi fiul fiului tău, toate legile şi toate poruncile Lui pe care ţi le dau şi să ai zile multe” (Deuteronomul 6:1,2).

1. Ce poruncă le dă Domnul Dumnezeu copiilor lui Israel în versetul 5? Ce înseamnă aceasta? Deuteronomul 6:4,5

Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta…? Ce interesant este că aici, în mijlocul discursului despre legi, avertizări, reguli şi prevederi, oamenii sunt chemaţi să-L iubească pe Dumnezeu. Şi nu doar să-L iubească, ci să facă asta cu „toată inima lor, cu tot sufletul lor şi cu toată puterea lor”, lucru care arată spre natura absolută a acestei dragoste.

A-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea noastră înseamnă că dragostea noastră pentru El ar trebui să fie supremă, mai presus de dragostea pentru oricine altcineva şi pentru orice altceva, deoarece El este temelia întregii noastre fiinţe, a existenţei noastre şi a oricărui alt lucru. Dragostea noastră pentru El ar trebui să pună dragostea pentru orice altceva în perspectiva corectă.

În ebraică, pronumele tău/ta din „Domnul Dumnezeul tău… inima ta… puterea ta” este la singular. Da, Dumnezeu i-a vorbit poporului în ansamblu, dar întregul este doar atât de puternic pe cât sunt, individual, diferitele lui părţi. Domnul vrea ca fiecare dintre noi, deşi suntem parte dintr-un corp mai mare, să-I fim credincioşi în mod individual, iar temelia acestei credincioşii ar trebui să fie dragostea noastră pentru El, pentru ce este El şi pentru ce a făcut pentru noi.

Ce înseamnă pentru tine să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta?

Moise le-a spus copiilor lui Israel să-L iubească pe Dumnezeu cu tot ce erau ei. Aceasta era o poruncă. Totuşi, cu câteva versete mai înainte, Moise le-a dat o altă poruncă: „Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău” (Deuteronomul 6:2).

2. Ce se spune în versetul de mai jos despre dragoste şi teamă şi cum înţelegem ideea aceasta? Deuteronomul 10:12

Într-un verset, israeliţilor li se spune să se teamă de Dumnezeu, într-un altul, să-L iubească, iar în acest verset li se spune şi să-L iubească, şi să se teamă de El, în acelaşi timp. În înţelegerea obişnuită a termenului „teamă”, aceasta ar putea însemna o contradicţie, dar nu este. În schimb, teama de Domnul – în sensul de teamă respectuoasă, veneraţie şi respect pentru ce este El, pentru autoritatea, puterea, dreptatea şi neprihănirea Lui, în special în contrast cu păcătoşenia, cu slăbiciunea şi cu totala noastră dependenţă de El – ar trebui să fie o reacţie naturală. Noi suntem fiinţe căzute, fiinţe care au călcat Legea lui Dumnezeu şi care, dacă nu ar fi harul Său, merită condamnarea şi moartea veşnică.

3. Cum ne ajută aceste versete să înţelegem cum este posibil să ne temem de Dumnezeu şi să-L iubim, în acelaşi timp? Efeseni 2:1-10

În ciuda faptului că am fost „copii ai mâniei” (motiv pentru care ar trebui să ne temem de El), Hristos a murit pentru noi şi ne-a dat astfel o nouă viaţă în El, care include eliberarea de păcat şi de condamnarea trecutului (motiv pentru care ar trebui să-L iubim). Şi după cum acest lucru este adevărat pentru noi, astăzi, acelaşi principiu a fost aplicat şi Israelului antic: ei au fost robi în Egipt, condamnaţi la sclavie şi la asuprire, şi doar dragostea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu le-a adus izbăvirea. „Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea” (Deuteronomul 5:15). Astfel, nu este de mirare că ei L-au iubit şi s-au temut de El deopotrivă. Şi dacă ei au trebuit să facă aşa, cu cât mai mult ar trebui să facem astfel noi, care avem acum marele adevăr că Isus a murit pe cruce pentru noi?

Citeşte Apocalipsa 14:6,7. Cum trebuie să înţelegem motivul pentru care porunca de a ne „teme de Dumnezeu” ar trebui să fie prima poruncă din mesajul final al Domnului pentru lume? Fiindcă ştim ce urmează să se întâmple în lume, de ce această poruncă are sens într-un mod special?

Chiar şi în mijlocul regulilor şi reglementărilor din Deuteronomul şi al tuturor îndemnurilor prin care naţiunea iudaică era avertizată să păzească „poruncile, legile şi rânduielile Mele”, israeliţii trebuiau, înainte de toate, să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor, cu tot sufletul lor şi cu toată puterea lor. Desigur, aveau un motiv întemeiat să facă astfel.

4. Ce ne învaţă textele următoare despre dragostea lui Dumnezeu pentru poporul Lui? Deuteronomul 4:37; 7:7,8,13; 10:15; 23:5; 33:3

De nenumărate ori în Deuteronomul, Moise le-a spus copiilor lui Israel despre dragostea lui Dumnezeu pentru părinţii lor şi pentru ei. Dar mai mult decât prin cuvinte, Domnul Şi-a descoperit această dragoste prin acţiunile Sale. Altfel spus, în ciuda neajunsurilor lor, a eşecurilor şi a păcatelor lor, dragostea lui Dumnezeu a rămas neclintită – o dragoste care s-a manifestat evident în purtarea Lui faţă de ei.

5. „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19). Cum ne ajută acest text să înţelegem de ce ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu?

Dragostea lui Dumnezeu pentru noi precedă existenţa noastră, întrucât planul de mântuire a fost făcut cu mult înainte de „întemeierea lumii” (Efeseni 1:4).

Ellen G. White afirmă: „Planul pentru răscumpărarea noastră n-a fost un gând venit ulterior, un plan alcătuit după căderea lui Adam. A fost o descoperire a «tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri» (Romani 16:25). A fost o dezvăluire a principiilor care, din veacuri veşnice, sunt temelia tronului lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 22

Cât de binecuvântaţi suntem că Dumnezeu este, într-adevăr, un Dumnezeu al dragostei – o dragoste atât de mare, încât a mers pentru noi până la cruce, o dragoste care se jertfeşte şi în virtutea căreia El „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce” (Filipeni 2:8). Astfel, noi avem astăzi o revelaţie a dragostei lui Dumnezeu pe care copiii lui Israel probabil nu şi-au putut-o nici măcar imagina.

Şi dacă, în loc să fie dragoste, Dumnezeu ar fi fost un Dumnezeu al urii sau unul indiferent? Ce fel de lume ar fi fost aceasta? De ce descoperirea dragostei lui Dumnezeu pentru noi este un lucru de care ar trebui să ne bucurăm cu adevărat?

Israel, ca popor, a fost chemat să-L iubească pe Dumnezeu. Dar un asemenea lucru se putea întâmpla doar dacă fiecare om în parte Îl iubea. Ca fiinţă umană individuală, căreia i-a fost dat liberul-arbitru, fiecare israelit trebuia să facă alegerea de a-L iubi pe Dumnezeu – şi ei trebuiau să arate această dragoste prin ascultare.

6. Care este tema comună a acestor texte? Deuteronomul 5:10; Deuteronomul 7:9; Deuteronomul 10:12; Deuteronomul 11:1; Deuteronomul 19:9

Mai clar de atât cât ar putea fi Cuvântul lui Dumnezeu? După cum Dumnezeu nu S-a limitat la a spune că ne iubeşte, ci a dezvăluit această dragoste prin ce a făcut şi încă face în favoarea noastră, tot astfel şi copiii lui Dumnezeu trebuie să-şi arate dragostea pentru Dumnezeu prin faptele lor. Şi în aceste texte vedem că dragostea faţă de Dumnezeu este legată inseparabil de ascultarea de El. Iată de ce, atunci când Ioan afirmă: „Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3) sau când Isus spune: „Dacă mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14:15), ei nu fac decât să afirme învăţătura aceasta fundamentală. Dragostea faţă de Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna manifestată prin ascultare de El. Aşa a fost dintotdeauna şi aşa va fi mereu. Iar această ascultare de Dumnezeu înseamnă ascultare de Legea Lui, de Cele Zece Porunci, care includ şi porunca a patra, despre Sabat. Păzirea poruncii a patra nu înseamnă legalism mai mult decât ar însemna păzirea oricărei alte porunci din celelalte nouă.

Când Moise a chemat de nenumărate ori poporul să-L iubească şi să-L asculte pe Dumnezeu, a făcut-o după ce evreii fuseseră eliberaţi din Egipt. Cu alte cuvinte, dragostea şi supunerea lor era un răspuns la izbăvirea pe care Dumnezeu le-o adusese. Ei fuseseră răscumpăraţi de Domnul. Acum, urmau să răspundă printr-o ascultare plină de credincioşie faţă de poruncile Lui. Este vreo diferenţă astăzi?

Care este experienţa ta în ce priveşte ascultarea de Dumnezeu? Care îţi este motivaţia? De ce aceasta ar trebui să fie dragostea faţă de El? De asemenea, ce rol ar trebui să aibă teama, în înţelegerea biblică a acestui concept?

Oricât de mult încearcă unii creştini, din diferite motive, să separe Vechiul Testament de Noul Testament, nu se poate, cel puţin nu fără a priva cu totul Noul Testament de adevărata lui semnificaţie. Noul Testament, cu revelaţia lui despre Isus şi cu explicaţiile lui teologice despre viaţa, moartea, învierea şi lucrarea Lui de Mare-Preot, arată spre împlinirea multor profeţii şi tipuri din Vechiul Testament. În multe feluri, Vechiul Testament formează fundalul, contextul sau baza pentru Noul Testament. Ambele testamente dezvăluie bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu.

7. Ce întrebare a fost pusă în legătură cu „cea mai mare poruncă dintre toate”? Ce a răspuns Isus şi de unde Şi-a luat răspunsul? Marcu 12:28-30

Este interesant că un cărturar, adică un om care îşi dedicase viaţa înţelegerii Legii şi modului în care ar trebui să fie ea aplicată, a pus această întrebare. Având în vedere numeroasele legi de care evreii credeau că trebuie să asculte (tradiţia iudaică de mai târziu spunea că erau 613), nu este surprinzător că ei voiau ca totul să fie concentrat într-o singură întrebare.

Şi ce a făcut Isus? A mers direct la Deuteronomul 6, începând cu: „Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deuteronomul 6:4), şi apoi a citat şi următorul verset, care spune să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. El le-a îndreptat astfel atenţia spre afirmaţia-cheie că Domnul era Dumnezeul lor, singurul lor Dumnezeu, şi, pe baza acelui mare adevăr, le-a amintit că erau chemaţi să-L iubească în mod suprem.

Ce altceva ar putea fi „adevărul prezent” mai mult decât această poruncă? Şi în zilele de pe urmă, când se vor desfăşura evenimentele finale şi fiecare va fi chemat într-un mod foarte dramatic să aleagă să fie de o parte sau de alta, poruncile lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:12) vor juca un rol crucial.

În ultimă instanţă, alegerea de partea cui vom fi, chiar şi în faţa persecuţiei, va depinde de cât de autentică este dragostea noastră pentru Dumnezeu. Acesta este factorul decisiv şi putem ajunge să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu toată puterea noastră doar atunci când ajungem să-L cunoaştem şi să experimentăm personal bunătatea, dragostea şi harul Lui.

Dacă cineva te-ar întreba cum ajung oamenii să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu L-au văzut personal, ce ai spune?

„Crucea lui Hristos va constitui obiectul studiului şi al imnurilor celor mântuiţi în toată veşnicia. În Hristos Cel glorios, ei Îl vor vedea pe Hristos Cel răstignit. Nu vor uita niciodată că El, a cărui putere a creat şi a susţinut lumile nenumărate din spaţiul infinit, iubitul Fiul al lui Dumnezeu, Maiestatea cerului, El, pe care heruvimii şi serafimii strălucitori se bucurau să-L adore, S-a umilit pentru a ridica omenirea căzută. De asemenea, nu vor uita că Isus a suferit vina şi ruşinea pentru păcat şi că a trebuit să suporte gândul că Tatăl Său Şi-a întors faţa de la El, până când suferinţele unei lumi pierdute I-au sfâşiat inima şi I-au zdrobit viaţa pe crucea de pe Calvar. Creatorul tuturor lumilor, Judecătorul tuturor destinelor, a renunţat la slava Sa şi S-a umilit din dragoste pentru om – iată ce va provoca pentru totdeauna uimirea şi adorarea universului! Când cei mântuiţi Îl privesc pe Salvatorul lor şi văd gloria eternă a Tatălui strălucindu-I pe faţă, când privesc tronul Său veşnic şi ştiu că Împărăţia Sa nu va avea sfârşit, izbucnesc în cântarea entuziastă: «Vrednic, vrednic este Mielul care a fost junghiat şi ne-a răscumpărat prin sângele Său preţios pentru Dumnezeu!»” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, pp. 651-652

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: Galateni 2 – Efeseni 2
1. De ce a stat Pavel împotriva lui Petru în public?
2. Cine sunt fiii lui Avraam?
3. Cui trebuie să facem bine în primul rând?
4. Care este temelia pe care suntem zidiţi?

Evanghelizare, Secţiunea 16, subcapitolul „Relaţia dintre lucrarea medicală şi cea pastorală”
5. Când ajunge lucrarea unui slujitor al Evangheliei să fie completă?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!