Legământul cel veşnic

„Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod” (Apocalipsa 14:6). Să observăm sintagma „Evanghelia veşnică”: este veşnică pentru că a existat dintotdeauna, a fost dintotdeauna acolo, ne-a fost promisă în Hristos Isus „mai înainte de veşnicii” (Tit 1:2).

Prin urmare, nu este de mirare că Biblia vorbeşte şi în alte timpuri despre „Evanghelia veşnică” (Geneza 17:7; Isaia 24:4; Ezechiel 16:60; Evrei 13:20), pentru că esenţa Evangheliei este legământul, iar esenţa legământului este Evanghelia: Dumnezeu, prin harul Său salvator şi din dragoste, îţi oferă o mântuire pe care tu nu o meriţi şi pe care nu o poţi câştiga în vreun fel; iar tu, ca răspuns, să-L iubeşti la rândul tău „cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta” (Marcu 12:30, o dragoste care se manifestă prin ascultarea de Legea Sa: „Căci dragostea lui Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3).

Săptămâna aceasta vom analiza conceptul de legământ aşa cum este el exprimat în cartea Deuteronomul, unde legământul şi tot ce implică el apar foarte clar.

În întreaga Biblie, legământul şi Evanghelia apar împreună. Cu toate că noţiunea de legământ a existat înainte de poporul Israel (de exemplu, legământul cu Noe) şi cu toate că făgăduinţa legământului a fost făcută înainte ca poporul Israel să existe, el a fost exprimat clar prin interacţiunea lui Dumnezeu cu poporul Său începând cu părinţii lor, patriarhii.

Şi chiar de la început, adevărul central al legământului a fost Evanghelia: mântuirea prin credinţă şi atât.

1. Care a fost făgăduinţa legământului făcută lui Avram (mai târziu numit Avraam) şi cum este Evanghelia descoperită în făgăduinţa aceasta? Geneza 12:1-3; Geneza 15:5-18; Romani 4:1-5

Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, a crezut în făgăduinţele Sale pentru el şi, astfel, a fost socotit neprihănit înaintea Lui. Totuşi, această declaraţie nu implică un har ieftin: Avraam a căutat să respecte prin ascultare partea lui din cadrul legământului, aşa cum se vede în Geneza 22, pe muntele Moria. Şi aceasta deşi „credinţa pe care o are el îi este socotită ca neprihănire” (Romani 4:5).

Această teamă străbate Biblia ca un ecou. Pavel a amintit acest lucru şi în Galateni 3:6, unde citează iarăşi din Geneza 15:6 despre credinţa lui Avraam care i-a fost „ ca neprihănire”. El se referă la făgăduinţa care i-a fost făcută prima dată lui Avram în legătură cu faptul că toate popoarele aveau să fie binecuvântate în sămânţa lui (Galateni 3:9). Făgăduinţele legământului le sunt adresate tuturor, evrei şi neamuri, care „au credinţă” (Galateni 3:7) şi care, astfel, sunt socotiţi neprihăniţi prin credinţă, fără faptele Legii – oricât de mult i-ar obliga legământul să asculte de Lege.

Chiar şi când Ieremia vorbeşte despre noul legământ, el face aceasta în contextul Legii: „«Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea», zice Domnul: «Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu»„ (Ieremia 31:33). Cuvintele acestea reflectă limbajul care se regăseşte în cartea Leviticul: „Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul Meu” (Leviticul 26:12).

Cum se potriveşte cadrul legământului, în care Legea şi Evanghelia merg împreună, cu întreita solie îngerească din Apocalipsa 14, mesajul final de avertizare al lui Dumnezeu adresat lumii?

Cum este realitatea făgăduinţelor legate de legământ vizibilă în Deuteronomul 9:5,27?

Şi aici apare legământul harului: Dumnezeu a lucrat pentru ei – în ciuda greşelilor lor constante. (Cu siguranţă, aşa trebuie să funcţioneze Evanghelia şi astăzi.) Harul lui Dumnezeu a fost oferit generaţiilor viitoare datorită făgăduinţei făcute părinţilor lor.

În relaţionarea sa cu poporul legământului, Moise s-a referit deseori la făgăduinţele legământului făcute patriarhilor.

2. Ce spun textele de mai jos despre modul în care acţionează făgăduinţele legământului? Exodul 2:24; 6:8; Leviticul 26:42

Şi ieşirea evreilor din Egipt, marele simbol al harului salvator al lui Dumnezeu, a fost bazată pe legământul pe care Domnul îl făcuse cu părinţii lor. Cu alte cuvinte, chiar înainte ca beneficiarii legământului să se nască, făgăduinţele fuseseră date în folosul lor. Astfel, fără să aibă vreun merit, ei au primit eliberarea promisă părinţilor lor, pe care Dumnezeu a realizat-o pentru ei prin minunile şi prin evenimentele ieşirii din Egipt.

Bineînţeles, nu s-a încheiat totul acolo. Ei au mers din Egipt spre Sinai, unde a fost încheiat „în mod oficial” legământul cu ei (vezi Exodul 20). Şi elementele esenţiale ale acelui legământ au fost Evanghelia (Vestea bună) şi Legea, Cele Zece Porunci, pe care ei au fost îndemnaţi să le respecte ca o manifestare a relaţiei lor mântuitoare cu Domnul, care deja îi răscumpărase (Evanghelia). Astfel, iarăşi şi iarăşi în Deuteronomul, ei au fost chemaţi să asculte de Lege ca fiind partea lor în legământul ratificat la Sinai.

Ce rol ar trebui să aibă astăzi Legea lui Dumnezeu în viaţa noastră, a acelora care am fost salvaţi prin har, şi de ce Legea este atât de importantă în experienţa noastră cu Dumnezeu?

Deşi noţiunea de legământ (în ebraică, berit), care are rolul de a descrie relaţia lui Dumnezeu cu poporul Lui, se găseşte în întreaga Biblie, cuvântul acesta apare atât de des în Deuteronomul, încât cartea aceasta a fost numită „Cartea legământului”.

3. Analizează Deuteronomul 5:1-21. Ce anume din acest pasaj ne dovedeşte că în Deuteronomul ideea de legământ (berit) este esenţială?

La scurt timp după ce copiii lui Israel au fost eliberaţi din Egipt, Dumnezeu a făcut legământ cu ei, la Sinai, chiar înainte de momentul în care ar fi trebuit să intre în Ţara Promisă. Apoi, după un ocol de patruzeci de ani, exact înainte ca ei să fie din nou pe punctul de a intra în Ţara Promisă, care era o parte esenţială a făgăduinţei legământului (vezi Geneza 12:7; Exodul 12:25), Domnul le-a dat din nou, prin gura lui Moise, Cele Zece Porunci, un mod de a sublinia iarăşi cât de important era ca şi ei să-şi reînnoiască obligaţiile legământului.

Da, Domnul urma să-Şi împlinească făgăduinţele date în cadrul legământului. Dar şi ei erau obligaţi să-şi respecte partea lor din înţelegere: „El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, Cele Zece Porunci, şi le-a scris pe două table de piatră” (Deuteronomul 4:13). El îl încheiase la Sinai şi acum îl încheia din nou, la Moab, chiar înainte ca ei să ia în stăpânire ţara care le fusese promisă prin făgăduinţa făcută părinţilor cu secole înainte, o manifestare a „legământului celui veşnic” care a precedat până şi existenţa lumii.

„Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. Ei Îşi strânseseră mâna într-un solemn legământ că Hristos Se va face garant pentru neamul omenesc.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 834

4. Cum înţelegem versetul următor? Deuteronomul 5:3

Ce le spunea Moise? Cel mai probabil, el sublinia faptul că părinţii lor nu mai erau, iar minunatele făgăduinţe ale legământului care le fuseseră făcute părinţilor le erau acum făcute lor. Poate că acesta a fost modul lui Moise de a le spune să nu mai greşească, aşa cum făcuse generaţia precedentă. Făgăduinţele (şi obligaţiile) erau acum ale lor.

Este greu pentru noi, astăzi, să înţelegem cum arăta lumea antică în timpul călătoriei poporului Israel prin pustie. Dacă imperii mari au venit şi au trecut lăsând în urmă doar ruine, şi poate nici pe acelea, ce am putea şti, peste milenii, despre numeroasele popoare păgâne mult mai mici care au trăit în aceeaşi zonă cu poporul Israel?

Nu prea multe; dar ceva tot ştim: aceste popoare erau înrădăcinate în păgânism, în politeism şi în unele practici cu totul degradante, care includeau sacrificarea copiilor. Încearcă să-ţi imaginezi cât de degradată şi de rea poate fi o cultură sau o religie încât oamenii să le facă aşa ceva propriilor copii, şi aceasta în numele unui oarecare dumnezeu!

Nu este de mirare că, în toată istoria Israelului antic, iarăşi şi iarăşi, Domnul Şi-a avertizat poporul să nu urmeze practicile naţiunilor din jurul lui. „După ce vei intra în pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora” (Deuteronomul 18:9).

Şi aceasta pentru că Dumnezeu chemase această naţiune pentru un scop special. Intrând în legământ cu Dumnezeu, ei trebuiau să fie un popor deosebit, un martor, pentru lume, despre Dumnezeul care a creat cerurile şi pământul – singurul Dumnezeu.

5. Cum este rezumată relaţia de legământ dintre Dumnezeu şi Israel în versetele următoare? Cum trebuia să se vadă credincioşia lor faţă de legământ în felul de oameni care ar fi trebuit să devină? Ce lecţii putem extrage pentru noi înşine? Deuteronomul 26:16-19

Cât de semnificativ este faptul că Moise începe aceste patru versete prin cuvântul „astăzi” – altfel spus, chiar acum, din nou, Dumnezeu îţi porunceşte să faci aceste lucruri (şi repetă ideea în versetul 17). El le poruncise şi până atunci să facă astfel, de aceea pare că le aminteşte că este nevoie să se reangajeze chiar în acel moment, din nou, să fie credincioşi, sfinţi şi un popor deosebit, ceea ce reprezenta motivul central al existenţei lor ca popor al legământului. Ei erau singura naţiune care Îl cunoştea pe adevăratul Dumnezeu şi care ştia cum dorea El să trăiască oamenii. La propriu vorbind, ei nu doar că aveau „adevărul prezent”, ci şi trebuiau ca, prin felul lor de a fi, să întruchipeze acel adevăr până ce Isus, „Adevărul” Însuşi, urma să vină (Ioan 14:6).

De ce ideea de a ne angaja „astăzi” faţă de Dumnezeu şi faţă de cerinţele legământului Său este relevantă şi pentru noi, „astăzi”?

Cercetătorii Bibliei au identificat de multă vreme asemănările dintre legământul lui Israel cu Dumnezeu şi alte tratate de tip legământ încheiate între diferite împărăţii. Această paralelă nu ar trebui să fie surprinzătoare. Efectiv Domnul lucra cu poporul Său într-un cadru pe care acesta îl putea înţelege.

În acelaşi timp, ideea de legământ, o înţelegere legală între două părţi, cu reguli, stipulaţii şi reglementări, poate părea foarte rece şi formală. Deşi elementul „legal” trebuie într-adevăr să existe (Dumnezeu este Dătătorul „legii”), el nu este suficient de cuprinzător încât să acopere dimensiunile reale ale tipului de relaţie pe care Dumnezeu îl voia cu poporul Lui. Astfel, în Deuteronomul sunt folosite alte imagini pentru a zugrăvi aceeaşi idee a legământului dintre Dumnezeu şi Israel, dar numai pentru a-i adăuga noi dimensiuni.

6. Ce imagini sunt folosite în versetele următoare pentru a ne ajuta să descoperim ce fel de relaţie Şi-a dorit Dumnezeu cu poporul Lui? Deuteronomul 8:5; 14:1; 32:6,18-20

7. Ce alte exemple ne sunt prezentate în versetele de mai jos care subliniază alte aspecte ale relaţiei de legământ? Deuteronomul 4:20; 32:9

În fiecare exemplu există noţiunea de familie, care, în mod ideal, ar trebui să fie cea mai apropiată, cea mai strânsă şi cea mai iubitoare legătură interumană. Dumnezeu Şi-a dorit dintotdeauna acest gen de relaţie cu poporul Lui. Chiar şi după ce ei L-au tăgăduit şi L-au părăsit în mod ruşinos când Se afla pe cruce, după ce a înviat, Isus le-a spus femeilor venite la mormânt: „Duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea” (Matei 28:10). El S-a referit la ucenicii Săi ca la „fraţii Mei”, un exemplu de dragoste şi de har. În esenţă, relaţia dintre Dumnezeu şi omenire a fost dintotdeauna bazată pe har şi pe dragoste, oferite, desigur, celor care nu merită.

Ce fel de relaţie ai cu Dumnezeu? Cum poţi să o faci să devină şi mai profundă şi să înveţi să-L iubeşti şi, în acelaşi timp, să înţelegi obligaţia legământului de a asculta de Legea Sa? De ce aceste două noţiuni, dragostea şi Legea, nu sunt contradictorii, ci complementare?

„Spiritul de robie este generat de căutarea de a trăi în conformitate cu religia legală, de încercarea de a împlini pretenţiile Legii în puterea noastră. Există speranţă pentru noi doar atunci când ne aşezăm sub legământul lui Avraam, care este legământul harului prin Hristos Isus. Evanghelia care i-a fost predicată lui Avraam, prin care el avusese speranţă, a fost aceeaşi Evanghelie care ne este predicată nouă, astăzi, prin care putem avea speranţă. Avraam a privit la Isus, care este atât Autorul, cât şi Desăvârşitorul credinţei noastre.” – Ellen G. White, The SDA Bible Commentary, vol. 6, p. 1077

„Înainte de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într-un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost biruit de Satana. […] Legământul acesta a fost împlinit de Domnul Hristos. Atunci când a strigat pe cruce: «S-a sfârşit!», El S-a adresat Tatălui. Înţelegerea fusese pe deplin adusă la îndeplinire. Acum El zice: «Tată, s-a sfârşit. Am împlinit voia Ta, o, Dumnezeul Meu. Am săvârşit lucrarea de răscumpărare. Dacă dreptatea Ta este satisfăcută, ‘vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu’» (Ioan 19:30; 17:24).” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 834

STUDIU LA RÂND – BIBLIA ŞI CARTEA EVANGHELIZARE

Biblia: 2 Corinteni 8 – Galateni 1
1. În ce priveşte dărnicia, cine este iubit de Dumnezeu?
2. Ce grijă îl apăsa zilnic pe Pavel?
3. Ce rugăciune a făcut Pavel de trei ori, fără a primi răspunsul dorit?
4. Când a fost pus deoparte Pavel pentru lucrarea lui Dumnezeu?

Evanghelizare, Secţiunea 16, subcapitolul „Adevăratul scop al evanghelizării prin lucrarea medicală”
5. Ce înseamnă adevărata lucrare misionară medicală în domeniul practic al învăţăturilor Evangheliei?

Aici puteţi citi cartea Evanghelizare de Ellen G. White.
De aici puteţi descărca cartea Evanghelizare.pdf

Ştirile de Sabat (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet: Biserica Adventistă – Zona Muntenia, meniul „Noutăţi”, categoria „Info Muntenia”, sau de pe YouTube canalul: „Conferinta Muntenia – Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea”, meniul: Videoclipuri.

Veştile misionare video pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a Departamentului „Şcolii de Sabat” meniul: Videoclipuri.

Comentarii pentru zecimi şi daruri (video) pot fi vizionate sau descărcate accesând adresa de internet a „Departamentului Isprăvnicie” meniul: Videoclipuri.

Alte resurse veţi mai găsi şi la pagina primei lecţii din trimestru!