Creaţiunea – o temă biblică

Geneza 1:1-2:3 constituie fundamentul multor texte biblice despre creaţiune. În unele texte, referirea la Geneza este clară, pe când în altele, este indirectă. În textele cu referire indirectă, sunt repetate anumite cuvinte sau idei, fără o citare directă a textului, cum se întâmplă, de exemplu, în 2 Corinteni 4:6: „Căci Dumnezeu, care a zis: «Să lumineze lumina din întuneric», ne-a luminat inimile pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.” În Evrei 4:4, unde se citează Geneza 2:2, găsim un exemplu de referire directă: „Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: «Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.»”

Săptămâna aceasta, ne vom îndrepta atenţia spre textele care fac referire la relatarea din Geneza şi vom arăta că, în concepţia scriitorilor Bibliei, ea este o descriere literală a originii omului.

1. Cum numeşte Geneza relatarea creării cerului şi a pământului? Geneza 2:4

Geneza 1-2:3 este prima descriere a modului în care Dumnezeu a creat lumea noastră. Ea stă la baza tuturor celorlalte adevăruri în care credem noi, creştinii.

Dar descrierea nu se încheie acolo. Începând cu Geneza 2:3 şi până la finalul capitolului, ne sunt oferite mai multe detalii legate în mod special de crearea lui Adam şi a Evei.

Prin urmare, versetul din Geneza 2:4 trebuie luat drept introducere la istoria detaliată a creării lui Adam şi a Evei, un act prezentat pe scurt în Geneza 1:26-29. Unii cercetători moderni susţin că între Geneza 1 şi 2 există o neconcordanţă, dar Moise şi ceilalţi scriitori biblici ar fi surprinşi să audă o astfel de interpretare. Dacă ar fi existat vreo neconcordanţă, Moise nu ar mai fi scris aceste episoade, cel puţin nu unul în continuarea celuilalt. Neconcordanţa nu există în text, ci doar în mintea celor care cred că ea există în text.

2. Citeşte Matei 19:4-6. Ce ne spun afirmaţiile Domnului Isus despre poziţia Sa faţă de adevărul istoric relatat în Geneza 1 şi 2?

Ca răspuns la întrebarea fariseilor despre divorţ, Isus a citat din Geneza 1:27 şi 2:24, arătând astfel că, în viziunea Sa, ambele texte vorbesc despre unul şi acelaşi eveniment istoric: crearea lumii şi a omului. Mai e nevoie de un alt argument mai convingător care să arate că Geneza 1 şi 2 sunt două relatări concordante ale creaţiunii, o doctrină care constituie temelia existenţei noastre şi a scopului pentru care trăim? Noi nu am apărut la întâmplare pe această planetă, nu am apărut în urma unei fericite suprapuneri de condiţii favorabile; noi suntem fiinţe create după chipul lui Dumnezeu, iar relatarea creaţiunii din Geneza 1 şi 2 este revelaţia specială a lui Dumnezeu cu privire la originile noastre.

Citeşte Geneza 2. Cum ne ajută acest capitol să înţelegem mai bine ce înseamnă a fi om, a purta chipul lui Dumnezeu şi a beneficia de puterea de a alege liber?

3. Citeşte Psalmul 8. Ce referiri se fac aici la Geneza 11

4. Citeşte Psalmul 104. Dumnezeu este lăudat pentru bunătatea Sa, care se vede cu ochiul liber atunci când privim la creaţiune şi la căile Sale providenţiale. Identifică elementele comune dintre Geneza 1 şi următoarele versete din Psalmul 104: vers. 2; vers. 5-7; vers. 7-9; vers. 14; vers. 19; vers. 25

Observăm că succesiunea temelor din Psalmul 104 respectă, în linii generale, structura tematică a capitolului 1 din Geneza. Imaginile poetice sugestive abundă, iar mesajul lor ne trimite cu gândul în mod neîndoielnic la puterea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu şi la dependenţa întregii creaţii de Creatorul ei. Nu avem indicii că relatarea din Geneza ar trebui interpretată în alt sens decât cel literal.

5. Studiază următoarele texte din Psalmi unde găsim corelaţia cu Geneza 1: Psalmii 24:1,2; Psalmii 33:6; Psalmii 74:16,17; Psalmii 89:11

Psalmii sunt imnuri de laudă la adresa Creatorului. Uneori limbajul în care sunt exprimate laudele ne amintesc de cel utilizat în Geneza 1, alteori este utilizat un limbaj mai general; însă, de fiecare dată, descrierea creaţiunii este compatibilă cu Geneza 1 şi ne aminteşte de rolul fundamental pe care îl are Geneza în înţelegerea originilor noastre, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu.

6. Citeşte Iov 38:1-21. Observă temele creaţiunii în următoarele versete: vers. 4-7; vers. 8-11; vers. 12; vers. 16; vers. 19

Să ţinem seama de cadrul general al cărţii. După ce a fost lovit de o mare tragedie, Iov s-a străduit să înţeleagă motivele pentru care trecea prin această experienţă, deşi el îi era credincios lui Dumnezeu. Capitolele 38-41, conţin răspunsul Domnului la întrebările sale sfâşietoare. El îi vorbeşte lui Iov despre puterea Sa creatoare.

7. Citeşte cu atenţie răspunsul pe care I-l dă Iov Domnului în Iov 42:1-6. De ce a răspuns aşa? Ce idei putem desprinde din răspunsul său care să ne ajute să avem încredere în Dumnezeu atunci când trecem prin situaţii tragice?

Incapacitatea de a explica lucrurile create de Dumnezeu l-a determinat pe Iov să recunoască măreţia Sa şi să se încreadă în El, în ciuda tuturor situaţiilor prin care a trecut. Şi noi constatăm că suntem incapabili să răspundem la multe întrebări despre creaţiune, iar exemplul lui Iov ar trebui să ne încurajeze să avem încredere în Dumnezeu, orice s-ar întâmpla. În viaţă nu vom putea găsi răspuns la absolut toate întrebările, cel puţin nu în viaţa aceasta. Dar vom avea la dispoziţie o veşnicie întreagă pentru a găsi explicaţiile la ceea ce acum ni se pare imposibil de înţeles.

În concluzie, din minunile creaţiunii (despre care în prezent noi avem cunoştinţe mult mai aprofundate decât Iov) ar trebui să învăţăm să ne încredem în puterea şi dragostea extraordinară a lui Dumnezeu.

Noi, cei de astăzi, care trăim după evenimentele de la Golgota, ştim că Acela care ne-a creat ne-a şi răscumpărat, lucru pe care Iov nu îl înţelegea atunci, cel puţin nu atât de clar cum îl înţelegem noi acum. Prin urmare, cu cât mai mult ar trebui să ne încredem noi în bunătatea lui Dumnezeu!

8. Cum Îl prezintă Isaia pe Dumnezeul Creator şi ce spune despre lucrarea Sa? Isaia 45:18

Isaia 45:18 subliniază faptul că Dumnezeu a dorit ca pământul să fie locuit de oameni şi că a făcut pregătirile necesare în acest sens. De aceea faptul că planeta noastră este locuibilă nu este un accident.

Să ne gândim la câteva particularităţi care fac din planeta Pământ un loc favorabil pentru existenţa omului, în contrast cu alte planete din Sistemul Solar. În primul rând, prezenţa apei. Există câteva dovezi legate de prezenţa apei pe Marte, dar pe această planetă, şi pe toate celelalte planete din Sistemul Solar (în afară de planeta Pământ), nu există ape stătătoare. O altă particularitate unică a Pământului este compoziţia atmosferei: aproximativ 21% oxigen şi 78% nitrogen. Atmosfera celorlalte planete este alcătuită preponderent din bioxid de carbon sau heliu, dar numai Pământul are o atmosferă favorabilă vieţii. Variaţia temperaturilor de pe Pământ este potrivită pentru viaţa omului, spre deosebire de cea de pe alte planete. Acest fapt se datorează unei sume de factori, dintre care amintim: distanţa până la Soare, compoziţia atmosferei, greutatea Pământului, viteza lui de rotaţie (care determină durata zilelor şi a nopţilor). Toate aceste particularităţi şi multe altele fac din Pământ singura planetă cunoscută, capabilă să susţină viaţa.

9. Ce referiri fac următoarele texte la evenimentele descrise în Geneza 1? Isaia 44:24; Isaia 45:12; Isaia 51:15,16; Amos 4:13; Iona 1:9; Zaharia 12:1

Gândeşte-te ce implicaţii are adevărul despre originile noastre. De ce este el important pentru înţelegerea corectă a identităţii noastre, a scopului pentru care suntem aici şi a destinului nostru?

10. Citeşte Faptele 17:22-31. În ce context a fost rostită această predică? Ce temă a abordat Pavel imediat după ce a făcut introducerea? Vers. 24, 25. Ce relaţie afirmă Pavel că există între Dumnezeul Creator şi fiinţele umane? Vers. 26-28

În această situaţie, auditoriul era format cu siguranţă din cele două grupe de filosofi cunoscute sub numele de stoici şi epicurieni. Stoicii susţineau de existenţa unei ordini în natura înconjurătoare, iar epicurienii o negau. Niciunii dintre ei nu Îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu iar polemicile de astăzi seamănă foarte bine cu discuţiile pe care le purtau ei.

Ceea ce trebuie să reţinem aici este faptul că, în mărturia pe care o aduce înaintea acestor gânditori şi intelectuali păgâni, Pavel merge direct la argumentul că Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor şi al tuturor oamenilor. Având puţine lucruri în comun cu ei, el trece direct la punctele comune (realitatea existenţei oamenilor) şi încearcă să-şi construiască discursul pornind de la această realitate incontestabilă. Observăm aşadar o dată în plus, faptul că tema creaţiunii este esenţială în Scriptură.

Studiază următoarele texte: Matei 19:4-6, Marcu 2:27, Luca 3:38, Ioan 1:1-3, 2 Corinteni 4:6, Evrei 4:4, Iacov 3:9, 2 Petru 3:5, Iuda 11,14. Este interesant că fiecare dintre scriitorii acestor texte face referire direct ori indirect la relatarea creaţiunii din Geneza, o dovadă în plus a faptului că autorii Bibliei au acceptat-o în unanimitate.

11. Citeşte apocalipsa 4:11 şi 10:5,6. Ce spun fiinţele cereşti despre calitatea lui Dumnezeu de Creator?

Crearea Pământului nu a fost un accident, ci este produsul voinţei lui Dumnezeu. Al doilea pasaj din Apocalipsa conţine o trimitere clară la Exodul 20:11. La fel ca în Ioan 1:1-3, Ioan dovedeşte şi aici că este familiarizat cu istoria creaţiunii şi că are încredere în ea. Noi de ce am avea o altă atitudine?

Biblia este cartea care ne vorbeşte despre Dumnezeu şi despre relaţia Sa cu oamenii şi cu lumea noastră. Evenimentele petrecute în săptămâna creaţiunii sunt unice şi supranaturale. Ele depăşesc posibilităţile cercetării ştiinţifice din cel puţin două motive. În primul rând, sunt evenimente singulare, adică s-au petrecut o singură dată. Ştiinţa nu poate studia astfel de evenimente care nu pot fi repetate sau testate în circumstanţe diferite. În al doilea rând, ele au o cauză supranaturală, au fost evenimente speciale, acţiuni directe ale lui Dumnezeu. Ştiinţa se ocupă numai de cauze secundare şi nu acceptă (cel puţin nu a acceptat până în prezent) vreo explicaţie care să pună evenimentele pe seama intervenţiei directe a lui Dumnezeu. Dat fiind faptul că evenimentele acestea sunt unice şi supranaturale, ele depăşesc capacitatea ştiinţei de a le explica.

Ideea aceasta este importantă întrucât concepţia noastră despre origini are un impact semnificativ asupra concepţiei despre natura omului şi despre identitatea noastră. Înţelegerea originilor noastre este atât de importantă, încât Dumnezeu a aşezat această temă chiar în introducerea Bibliei. Întregul mesaj al Bibliei se bazează pe istoricitatea relatării creaţiunii. A afirma că putem afla adevărata istorie a lumii noastre prin intermediul ştiinţei înseamnă a afirma că ea poate fi explicată fără a admite intervenţia directă a lui Dumnezeu, o eroare care dă naştere la un şir întreg de alte erori.

„Oamenii se vor strădui să explice lucrarea de creaţiune prin intermediul cauzelor naturale, fapt pe care Dumnezeu nu l-a descoperit niciodată. Dar ştiinţa omenească nu poate cerceta tainele Dumnezeului cerului şi nu poate explica lucrările uluitoare ale creaţiunii, care au fost o minune a puterii Sale, tot la fel cum nu poate arăta cum a venit Dumnezeu la existenţă.” (The Spirit of Prophecy, vol. 1, pag. 89)

Întrebări pentru discuţie

1. Avem vreo dovadă că scriitorii Bibliei ar fi avut concepţii diferite despre creaţiune sau că vreunul dintre ei se îndoia de veridicitatea vreunui pasaj din Geneza? De ce este important răspunsul la această întrebare?

2. Ce argumente crezi că ar aduce unii pentru a susţine că natura nu este proiectată de o Fiinţă inteligentă?

3. Isus a recunoscut autoritatea lui Moise (Luca 16:29-31) şi veridicitatea istoriei creaţiunii (Marcu 2:27,28; Matei 19:4-6). Care ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de istoria creațiunii?