Domnul Isus, Dătător și Susţinător

Dumnezeu susţine cu atâta consecvenţă tot ce a creat, încât universul este uneori comparat cu o maşinărie pe care El ar fi lăsat-o să funcţioneze de la sine.

Totuşi, în ceea ce priveşte creaţiunea, o imagine mai potrivită decât cea a unei maşinării este cea a unui instrument muzical mânuit de Dumnezeu pentru a interpreta „melodia” dorită. Ideea pe care ne-o transmite această metaforă este aceea că El este permanent implicat în susţinerea lumii create.

Niciun lucru din univers nu există independent de Domnul. El a creat tot ce există. „Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Mai mult decât atât, El este Cel care le susţine pe toate. Lucrul şi mai uimitor este că Acela care a creat totul şi care susţine totul este Cel care a fost răstignit pentru noi.

„Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, declară despre Hristos următoarele: «Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El» (Coloseni 1:16,17). Mâna care sprijină lumile în spaţiu, mâna care ţine toate lucrurile pretutindeni în Universul lui Dumnezeu, în ordinea în care ele sunt aranjate şi în neobosita lor activitate, este mâna care a fost bătută în cuie pe cruce pentru noi.” (Educaţie, pag. 132)

1. Citeşte Evrei 1:3 şi Coloseni 1:16,17. Ce rol îndeplineşte Domnul Isus în susţinerea existenţei universului?

Din aceste texte înţelegem că Domnul Isus susţine neîntrerupt existenţa universului prin puterea Sa. Universul nu există independent; existenţa lui depinde de exercitarea continuă a voinţei divine. Ideea aceasta neagă deismul, filosofia care susţine că Dumnezeu a creat lumea să se autoguverneze şi apoi a lăsat-o să evolueze fără să mai intervină în existenţa ei. Biblia exclude astfel de interpretări.

Pe de altă parte, Dumnezeu nu există în interiorul creaţiei, creând-o continuu, cum susţin falsele teorii ale panteismului (Dumnezeu este totuna cu universul) sau panenteismului (Dumnezeu locuieşte în univers ca şi cum acesta ar fi propriul Său corp). Dumnezeu nu depinde în niciun fel de univers. El este separat de univers. El a existat şi continuă să existe independent de acesta. Universul depinde de Dumnezeu şi nu invers.

2. Citeşte 1 Corinteni 8:6 şi Faptele 17:28. Cum descrie Pavel relaţia dintre noi, oamenii, şi Domnul Isus?

Noi suntem dependenţi de puterea lui Dumnezeu care ne susţine clipă de clipă şi zi de zi. Numai datorită dragostei Sale continuăm să trăim, putem fi activi şi putem lega relaţii. Lucrul acesta este adevărat în special în dreptul celor care şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu şi care sunt, după cum afirmă Pavel, „în Hristos” (2 Corinteni 5:17, Efeseni 2:10; observă referirile la creaţiune din aceste versete). Dar este adevărat chiar şi în dreptul celor care resping mântuirea, pentru că şi existenţa lor este susţinută de Dumnezeu. Daniel a evidenţiat acest adevăr foarte clar în cuvintele pe care i le-a adresat împăratului Nabucodonosor: „N-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia sunt suflarea ta şi toate căile tale” (Daniel 5:23).

În acest context al dependenţei omului de Dumnezeu, cum înţelegem realitatea liberului-arbitru şi a alegerii libere? De ce sunt aceste elemente atât de importante pentru tot ce credem noi?

Geneza 1:29,30 ne arată că, imediat după ce a creat diferitele vieţuitoare şi oamenii, Dumnezeu le-a oferit hrana necesară. El a ales ca hrană, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, vegetalele, fructele şi seminţele. Nu se aminteşte nicăieri despre vânare sau despre lupta pentru supravieţuire. Dătătorul generos a pus la dispoziţia tuturor hrană din abundenţă, de care să se bucure fără a recurge la violenţă.

Ce contrast între această descriere şi modelele de existenţă propuse de teoria evoluţionistă, care afirmă că omul şi toate celelalte forme de viaţă au apărut în urma unui proces violent de vânare în care supravieţuieşte cel mai puternic! Primele capitole din Geneza nu amintesc nici măcar o dată despre aşa ceva. Din contră, ele arată că la început lumea a fost, practic, un paradis. La sfârşitul descrierii creaţiunii, Biblia spune: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea” (Geneza 1:31).

3. Citeşte Geneza 2:8,9. Ce indiciu găsim aici despre preocuparea deosebită a lui Dumnezeu de a le oferi primilor oameni cele necesare?

După cum am văzut, Dumnezeu a asigurat hrana necesară pentru toate făpturile pe care le-a creat, inclusiv pentru oameni. Dar, în aceste versete, ni se spune că El a făcut un pas mai departe şi a pregătit special pentru Adam şi Eva o grădină în care creşteau tot felul de pomi plăcuţi la vedere, care aveau fructe gustoase (Geneza 2:9). Această grădină frumoasă şi încărcată cu cele mai diverse fructe a fost modul Său de a-Şi manifesta dragostea şi harul nemărginit. A fost un dar, întrucât Adam şi Eva nu au făcut nimic pentru a-l câştiga şi întrucât Dumnezeu l-a oferit cu mărinimie, fără să aştepte ceva în schimb.

Lumea în care trăim noi este foarte diferită de lumea de la început. Lumea noastră este în mare parte distrusă. Nimic nu a rămas neatins. În pofida acestui lucru, există dovezi puternice că Dumnezeu este dragoste.

„Natura este o putere, dar Dumnezeul naturii este nemărginit în putere. Lucrările Sale vorbesc despre caracterul Său. Cei care-L judecă după lucrările mâinilor Sale şi nu după presupunerile marilor oameni, vor vedea prezenţa Sa în toate.” (Ellen G. White, The Signs ofthe Times, 13 martie 1884). Observă natura; poţi observa prezenţa lui Dumnezeu în toate?

Una dintre marile probleme cu care se confruntă toţi cei care cred în existenţa unui Dumnezeu iubitor este problema răului; şi nu doar a răului din om, ci a „răului din natură”, denumire care se referă la catastrofele naturale (inundaţii, uragane, secetă, cutremure etc.) care aduc atâta suferinţă asupra oamenilor şi animalelor.

Cum putem explica existenţa acestor catastrofe? Dacă Dumnezeu este stăpân peste întreaga creaţiune, de ce se întâmplă astfel de lucruri? Cartea lui Iov este una dintre primele cărţi ale Bibliei în care sunt abordate astfel de subiecte dureros de reale.

4. Ce răspuns oferă capitolul 42 din cartea lui Iov la Întrebarea noastră? Ce întrebări rămân fără răspuns?

Oricine a citit Iov a ajuns ca, la sfârşit, să aibă mai multe întrebări decât răspunsuri. Această carte ne descoperă câteva adevăruri importante despre marea luptă (vezi şi Apocalipsa 12:12) care ne ajută să ne formăm o imagine de ansamblu pe baza căreia să pornim în înţelegerea existenţei răului. Totuşi tabloul mării lupte nu explică de ce apare răul într-un anumit caz. De altfel, a încerca să explici răul ar însemna să-l justifici, iar noi nu putem face acest lucru. Marea luptă ne descoperă motivele generale ale apariţiei răului, dar nu ne descoperă motivul existenţei răului într-o situaţie particulară.

Iov nu a înţeles de ce a trebuit să-şi piardă copiii şi bunurile în urma unor catastrofe. Şi nouă ne este greu să înţelegem astfel de lucruri. Dumnezeu i-a vorbit lui Iov, dar nu i-a oferit răspunsuri la întrebări şi nici nu i-a explicat cauzele situaţiilor dureroase prin care a trecut. El doar i-a amintit că anumite lucruri depăşesc puterea de înţelegere a omului şi că va trebui să aibă încredere în El. Iar Iov L-a ascultat şi a făcut întocmai. De multe ori trecem şi noi prin experienţe asemănătoare. Deşi istoria lui Iov nu ne oferă răspuns la toate întrebările, putem totuşi desprinde din ea câteva idei legate de natura răului şi adevărul că Dumnezeu cunoaşte problemele cu care ne confruntăm.

Deschide la secţiunea introductivă din Sabat după-amiază şi citeşte paragraful din Ellen G. White. Cum ne ajută acest pasaj să ne edificăm asupra problemei existenţei răului, ştiind că Dumnezeu Însuşi a suferit foarte mult din cauza lui?

5. Ce face Dumnezeu pentru a susţine toate fiinţele pe care le-a creat? Ce ne spune aceasta despre preocuparea Sa faţă de lumea noastră? Matei 5:45; Psalmii 65:9,10.

Suntem obişnuiţi cu lumina soarelui şi cu ploaia, iar oamenii de ştiinţă au explicat procesele pe care le presupune fiecare dintre aceste două fenomene ale naturii. Mai există însă multe aspecte pe care ştiinţa nu le poate explica. În spatele scenei, Se află Dumnezeu, care le asigură fiinţelor pe care le-a creat toate cele necesare. Noi nu cunoaştem căile Sale, dar ştim că El este Stăpân peste toate. Ca un muzician care mânuieşte cu măiestrie un instrument pentru ca auditoriul să fie fermecat de melodia frumoasă, şi nu de el însuşi, Dumnezeu conduce tot ce a creat în aşa fel încât noi să observăm ordinea din natură şi să fim impresionaţi de măreţia ei. Pe de altă parte, ni se poate întâmpla uneori să nu recunoaştem că Dumnezeu Se află în spatele scenei, poruncind evenimentelor să se petreacă după voia Sa şi urmărind ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce-L iubesc (Romani 8:28).

6. Despre ce fenomen se vorbeşte în Geneza 8:1, Exodul 10:13 şi Numeri 11:31?

În principiu, suntem obişnuiţi cu vântul şi cu cauzele apariţiei lui. Dar, în aceste texte, vântul apare în nişte situaţii speciale şi i-am putea spune pe drept „vânt providenţial”, pentru că apare într-un timp, un loc şi cu un scop anume. Chiar dacă pare a fi un fenomen „natural”, în spatele lui există o cauză, Cineva care Îşi aduce la îndeplinire voinţa, prin întrebuinţarea elementelor pe care le-a creat pentru a-Şi îndeplini scopurile.

În 2 Împăraţi 20:9-11 este raportată una dintre cele mai neobişnuite minuni consemnate în Biblie. Relaţia dintre Soare, Pământ şi lungimea unei zile pare a fi unul dintre cele mai stabile şi predictibile elemente ale experienţei umane. Imaginează-ţi cum ar reacţiona comunitatea ştiinţifică dacă s-ar întâmpla astăzi un astfel de eveniment! Dar „este oare ceva prea greu pentru Domnul?” (Geneza 18:14). Minunile de acest fel ne spun că multe aspecte ale creaţiunii şi ale intervenţiilor lui Dumnezeu în creaţia Sa depăşesc puterea noastră de înţelegere. De aceea este vital să avem o relaţie personală cu Dumnezeu şi să cunoaştem din proprie experienţă dragostea Sa. Numai aşa vom învăţa să avem încredere în EI, chiar dacă nu înţelegem absolut toate lucrurile.

7. Ce asigurare minunată ne-a dat Mântuitorul în învăţăturile Sale? Matei 6:26

Dumnezeu a continuat să poarte de grijă de nevoile imediate ale lui Adam şi ale Evei, chiar şi după ce aceştia au păcătuit şi nu mai aveau acces în Eden (Geneza 3:21). Păcatul a produs o nouă nevoie: nevoia de haine. Adam şi Eva au încercat să-şi facă singuri haine, dar frunzele de smochin nu s-au dovedit suficient de bune. Aveau nevoie de ceva mai bun, iar Dumnezeu le-a oferit haine din piele de animal (ne vom opri asupra acestui aspect într-un alt studiu). Ideea pe care dorim să o subliniem aici este aceea că Dumnezeu le-a dat ce au avut nevoie, în pofida faptului că ei căzuseră în păcat. Avem aici un alt exemplu de situaţie în care harul divin ne poartă de grijă, în ciuda faptului că suntem nevrednici.

8. Citeşte Matei 6:25-34. Ce mesaj important transmite Domnul Isus prin aceste cuvinte? Cum să le înţelegem atunci când trecem prin necazuri şi tragedii?

Cuvintele Sale ne aduc consolare şi este bine să le păstrăm vii în inimă, sufletul şi mintea noastră atunci când trecem printr-o mare suferinţă, pierdere sau nevoie. Isus a murit pentru noi, oamenii, nu pentru crini sau păsări. Putem avea certitudinea că El ne iubeşte indiferent de circumstanţe. Totuşi, după cum ştim cu toţii, uneori circumstanţele ne pot copleşi. Pe tot globul, oamenii suferă din cauza foametei, a secetei, a inundaţiilor, a epidemiilor şi a morţii şi nici creştinii nu sunt scutiţi de aceste tragedii.

Dumnezeu nu îi promite poporului Său o viaţă de belşug, fără dureri, dar promite că îi va purta de grijă şi că îi va da puterea de a depăşi problemele. Să nu uităm de realitatea marii lupte şi să ne aducem aminte că trăim într-o lume căzută.

Citeşte Matei 10:28. Cum ne ajută acest verset (împreună cu celelalte versete amintite mai sus) să facem faţă mai bine realităţilor dure ale vieţii?

„Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă cred că pot înţelege înţelepciunea lui Dumnezeu, ceea ce El a făcut sau ceea ce El poate face. Ideea foarte mult răspândită este aceea că El este limitat de propriile Lui legi. Oamenii fie neagă, fie ignoră existenţa Lui ori caută să explice totul, chiar şi lucrarea Duhului Sfânt asupra inimii omeneşti şi nu mai au niciun fel de respect pentru Numele Său sau de teamă de puterea Sa. Ei nu cred în supranatural şi nu înţeleg legile lui Dumnezeu sau puterea Lui infinită de a aduce la îndeplinire prin ele voinţa Lui. Aşa cum se foloseşte de obicei termenul «legile naturii» cuprinde ceea ce au fost în stare oamenii să descopere cu privire la legile ce guvernează lumea fizică; dar cât de limitată este cunoştinţa lor şi cât de vast este câmpul în care Creatorul poate lucra în armonie cu propriile Sale legi şi încă peste posibilitatea de înţelegere a fiinţei mărginite!” (Patriarhi şi profeţi, pag. 114)

(Vezi şi capitolul „Legile naturii” din Mărturii, vol. 8.)

Întrebări pentru discuţie

1. Citeşte cu atenţie citatul de mai sus din Ellen G. White. Ce spune ea aici? Poţi da exemple de situaţii în care oamenii de ştiinţă contemporani fac exact ceea ce afirmă ea?

2. Ştiinţa modernă reuşeşte mai bine decât în trecut să explice, prin mijloace naturale, de ce se produc sau nu se produc anumite fenomene. Problema nu este dată de utilizarea „mijloacelor naturale” sau a „legilor naturale”, ci de ideea că nu mai există nimic altceva în afară sau dincolo de aceste mijloace şi legi, că nu există forţe supranaturale dincolo de ele. De ce este greşită această presupoziţie? De ce nu poate sta în picioare la o analiză logică (întreabă-te: Cum au venit la existentă aceste legi?)? De ce contrazice ea învăţăturile fundamentale ale Bibliei?

3. Ne ajută asemănarea naturii cu un instrument muzical să ne formăm o imagine mai exactă despre relaţia lui Dumnezeu cu natura pe care a creat-o, decât asemănarea ei cu o maşinărie?

4. În ce alte situaţii din Scriptură a produs Dumnezeu fenomene speciale pe care oamenii le-ar pune pe seama „forţelor naturale”? Vezi, de exemplu, 1 Împăraţi 19:11,12.