Isus, Creatorul cerului și al pământului

Numai ceva care e mai presus de un lucru poate crea lucrul respectiv. Numai o Fiinţă mai presus de univers ar fi putut crea universul. Iar Fiinţa aceasta este Dumnezeul descoperit în Biblie, Dumnezeul căruia ne închinăm şi Îi slujim, fiindcă El este Creatorul nostru.

Pe de altă parte, aflăm că acest Dumnezeu – Cel care a creat universul, Cel care a umplut spaţiul cosmic cu miliarde de galaxii – este acelaşi Dumnezeu care a venit pe pământ ca om pentru a trăi în mijlocul nostru şi, chiar mai mult, pentru a purta singur pedeapsa pentru păcatele noastre.

Uneori spunem că anumite lucruri sunt „prea frumoase ca să fie adevărate”. Totuşi ce ar putea fi mai frumos pentru noi, nişte fiinţe păcătoase care trăim într-o lume decăzută, plină de suferinţă, decât să cunoaştem adevărul minunat al dragostei Creatorului nostru, o dragoste atât de mare, care L-a determinat să coboare la noi în persoana Domnului Hristos şi să Îşi lege pentru totdeauna destinul de noi?

Cum ar trebui să arate viaţa noastră, în lumina acestui adevăr extraordinar?

1. Care este prima afirmaţie a Scripturii? Geneza 1:1

Din dorinţa de a-L îndepărta pe Dumnezeu din conştiinţa omului, multă vreme s-a susţinut ideea că universul a existat dintotdeauna – nu a fost creat, deci nu există un Creator – sau ideea că a apărut la întâmplare. Dar dovezile că universul a avut un început au devenit atât de puternice, încât aproape toţi oamenii de ştiinţă le-au acceptat, cel puţin deocamdată (teoriile ştiinţifice, chiar şi cele considerate a fi de necontestat, sunt deseori schimbate sau respinse).

2. Ce aflăm din Evrei 11:3 despre Dumnezeu şi despre crearea universului?

La fel ca Geneza 1:1, Evrei 11:3 este un text plin de mister şi de lucruri pe care nu le putem explica pe baza cunoştinţelor actuale. Totuşi el pare să ne spună că universul nu a fost întocmit dintr-o materie preexistentă. Universul a fost creat prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu, adică atât materia, cât şi energia au fost aduse la existenţă prin puterea Sa.

Creaţia din nimic mai este cunoscută sub denumirea de creaţie ex nihilo. Şi noi, oamenii, putem crea diferite lucruri, dar nu suntem capabili să creăm ceva din nimic. Putem schimba forma materiei preexistente, dar nu avem puterea de a crea ex nihilo. Numai Dumnezeu are această putere supranaturală. Aceasta este una dintre deosebirile fundamentale dintre Dumnezeu şi oameni. Ea ne aduce aminte că însăşi existenţa noastră depinde de Creator.

De altfel, verbul „a făcut” din Geneza 1:1 provine dintr-o rădăcină a unui cuvânt ebraic întrebuinţat cu referire exclusivă la activitatea creatoare a lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu poate crea astfel (vezi şi Romani 4:17).

Ce argumente poţi prezenta pentru a susţine ideea că singura explicaţie logică a creării lumii este aceea a existenţei unui Creator supranatural care Se află mai presus de această creaţie? Pregăteşte-te să-ţi prezinţi argumentele în cadrul grupei Şcolii de Sabat.

3. Cine ne vorbeşte despre lucrarea lui Dumnezeu? Psalmii 19:1-3; Romani 1:19,20. Ai reuşit să cunoşti acest adevăr din proprie experienţă? În ce fel ne ajută ştiinţa modernă să apreciem şi mai mult puterea şi înţelepciunea Creatorului nostru?

Nu orice tip de mediu este capabil să susţină viaţa. Se pare că universul trebuia să fie extrem de bine plănuit pentru ca să poată exista viaţa. În primul rând, elementele de bază ale oricărei materii – atomii – trebuie să fie suficient de stabile ca să poată fi aduse la existenţă obiecte materiale stabile. Stabilitatea atomilor depinde de forţele care menţin unite diferitele lor părţi. Atomii conţin particule încărcate electric care se atrag şi se resping în acelaşi timp. Forţele de atracţie şi de respingere trebuie să fie bine echilibrate. Dacă forţele de atracţie ar fi prea puternice, s-ar forma numai atomi mari şi nu ar exista hidrogen. Fără hidrogen, nu ar exista apă şi, prin urmare, nu ar exista viaţă. Dacă forţele de respingere ar fi prea puternice, s-ar forma numai atomi mici (ca hidrogenul, de exemplu) şi nu ar exista carbon sau oxigen. Fără oxigen, nu ar exista nici apă, nici viaţă. Carbonul este şi el esenţial pentru toate formele de viaţă, aşa cum le ştim în prezent.

Pe lângă faptul că trebuie să fie stabili, atomii trebuie să aibă capacitatea de a interacţiona unii cu alţii pentru a alcătui nenumăraţi compuşi chimiei. E necesar să existe un echilibru între forţele care ţin moleculele laolaltă şi energia necesară pentru dividerea moleculei, astfel încât să aibă loc reacţiile chimice de care depinde viaţa.

Faptul că universul nostru corespunde atât de bine condiţiilor necesare vieţii i-a uimit pe oamenii de ştiinţă şi i-a determinat pe mulţi dintre ei să declare că universul pare a fi proiectat de o Fiinţă inteligentă.

Totodată, lumea noastră trebuie să fi fost proiectată înţelept pentru ca viaţa să existe. Valorile temperaturii trebuie să fie prielnice vieţii; de aceea distanţa de la Soare, viteza de rotaţie şi compoziţia atmosferei trebuie să fie toate într-un echilibru corespunzător. Iar acestea sunt numai câteva dintre detaliile care au fost bine puse la punct. Cât de adevărat este că înţelepciunea lui Dumnezeu se vede în lucrurile pe care El le-a creat!

4. Citeşte Ieremia 51:15,16 şi Psalmii 33:6,9. În afară de înţelepciune, ce altă însuşire a lui Dumnezeu este menţionată în relatarea faptului că El a creat lumea? Cum s-a manifestat ea în acel moment? Ce înseamnă acest adevăr pentru noi?

Nu ştim foarte exact cum a creat Dumnezeu, dar ştim că a creat prin cuvântul Său plin de putere. Toată energia din toate locurile din univers îşi are originea în cuvântul lui Dumnezeu. Toată energia de care dispunem a venit la existenţă prin puterea Sa. Gravitaţia din tot universul, fiecare stea şi fiecare gaură neagră au apărut ca urmare a puterii Sale.

Cea mai mare cantitate de energie se găseşte, probabil, în atom. Pe bună dreptate, suntem impresionaţi de puterea armelor nucleare, în care o cantitate mică de materie este convertită într-o cantitate mare de energie. Oamenii de ştiinţă ne spun că toată materia conţine cantităţi mari de energie. Dacă o cantitate mică de materie poate produce energia uriaşă a unei arme nucleare, gândeşte-te câtă energie există în materia de pe planeta noastră! Totuşi aceasta nu e nimic în comparaţie cu energia înmagazinată în materia din univers. Gândeşte-te câtă putere a utilizat Dumnezeu pentru a aduce universul la existenţă!

Mulţi oameni de ştiinţă cred că actele de creaţie ale lui Dumnezeu sunt limitate de „legile naturii”. Dar ideea aceasta contrazice total Biblia. Dumnezeu nu este limitat de legile naturii; din contră, El este cel care i-a impus naturii nişte reguli. Puterea Sa nu a respectat întotdeauna tiparele pe care noi le numim „legi ale naturii”.

Spre exemplu, o lege fundamentală a naturii este „legea conservării materiei şi a energiei”. Conform ei, cantitatea totală de materie şi de energie din univers rămâne constantă. Dar cum a fost posibil ca universul să apară din nimic dacă legea aceasta ar fi fost inviolabilă? Cuvântul creator al lui Dumnezeu nu este limitat de „legile” ştiinţei. Dumnezeu este suveran peste tot ce a creat şi este liber să Îşi aducă la îndeplinire voinţa.

Gândeşte-te cât de mare este universul. Gândeşte-te ce putere uriaşă a fost necesară pentru crearea lui. Îţi dai seama că Dumnezeul acesta, care dispune de atâta putere, ne iubeşte şi, mai mult, a murit pentru noi? Cum îţi poţi forma deprinderea de a întrebuinţa acest adevăr uimitor drept sursă de încurajare?

5. Cine spun scriitorii Noului Testament că este Creatorul? Ce implicaţii are acest fapt? Ioan 1:1-3,14; Coloseni 1:15,16; Evrei 1:1,2.

Ioan spune că Isus este Cuvântul (Logos) şi pune semnul egal între El şi Dumnezeu. Mai exact, Isus este Cel prin care au fost create toate lucrurile. În timpul lui Ioan, termenul logos era utilizat, de regulă, cu sensul de „principiu creator”. Cititorii săi erau familiarizaţi cu conceptul de logos, care, pentru ei, însemna „principiu creator” sau, mai simplu, „creator”. Ioan a aplicat la Isus acest concept cunoscut, arătând că El este adevăratul Creator. Isus, Logosul, Cel Întrupat care a trăit în mijlocul nostru, a fost prezent la începuturi şi, mai mult decât atât, a fost Cel prin care a fost creat universul. Aceasta înseamnă că putem citi Geneza 1:1 astfel: „La început, Isus a făcut cerurile şi pământul.”

Cuvintele lui Pavel din Coloseni 1 se armonizează cu cele ale lui Ioan, întrucât amândoi Îl identifică pe Creator ca fiind Isus Hristos. Toate lucrurile au fost create prin El. Pavel mai adaugă lângă acesta alte două atribute:
(1) El este chipul Dumnezeului celui nevăzut. Noi suntem păcătoşi şi nu Îl putem vedea pe Dumnezeu Tatăl, dar Îl putem vedea pe Isus. Dacă vrem să ştim cum este Dumnezeu, putem studia viaţa lui Isus (Ioan 14:9);
(2) Isus este „Cel întâi născut din toată zidirea” (Coloseni 1:15). În acest context, „Cel Întâi născut” nu se referă la originea Sa, ci la statutul Său.
Primul născut era capul familiei şi moştenitorul averii. Isus este „Cel Întâi născut” în sensul că El este conducătorul legitim al familiei omeneşti, în baza calităţii Sale de Creator şi a Întrupării Sale (faptul că a luat asupra Sa natura noastră umană). Isus nu este o fiinţă creată, ci este una cu Tatăl din veşnicie.

Evrei 1:1,2 reia ideile din acest pasaj din Coloseni. Isus a fost numit moştenitorul tuturor lucrurilor şi este Cel prin care a fost creată lumea. Pe lângă aceasta, El este reprezentarea exactă a naturii Tatălui, un alt fel de a exprima ideea că El este „chipul lui Dumnezeu”.

Ce ai răspunde dacă te-ar întreba cineva: „Cum este Dumnezeul tău?” Ce argumente ai putea aduce în sprijinul afirmaţiilor tale?

6. Ce ne spune Ioan despre puterea creatoare a lui Dumnezeu? Ioan 2:7-11; 6:8-13; 9:1-34.

Minunile acestea ne ajută să ne facem o idee despre puterea pe care o are Dumnezeu asupra lumii materiale pe care El Însuşi a creat-o.

În primul rând, ce proces e necesar să aibă loc pentru a transforma apa direct în must? Noi nu-l cunoaştem. Pentru realizarea acestei minuni a fost nevoie de o acţiune care să depăşească legile naturii, cel puţin aşa cum le cunoaştem noi.

În minunea înmulţirii peştilor şi pâinilor, Isus a pornit de la cinci pâini şi doi peşti mici şi a ajuns la suficienţi peşti şi pâini cât să hrănească o mulţime de oameni şi să fie umplute douăsprezece coşuri cu firimituri. Toate aceste alimente erau alcătuite din atomi şi molecule. La final, au fost mult mai mulţi atomi şi mult mai multe molecule decât existau în pâinile şi peştii de la care s-a pornit. Cum au apărut aceste molecule în plus, dacă nu prin intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu?

Mai mult, ce modificări s-au produs în organismul bărbatului orb în momentul în care el a fost vindecat? Era orb din naştere; deci creierul lui nu fusese niciodată stimulat să formeze imagini din mesajele transmise de ochi prin nervul optic. Prin urmare, creierul lui a fost refăcut pentru a fi capabil să proceseze informaţiile primite, să formeze imagini şi să interpreteze sensul lor, De asemenea, a existat o problemă la nivelul ochiului în sine. Poate că anumite celule fotoreceptoare se formau incorect ca rezultat al unei mutaţii apărute în ADN-ul lui. Sau poate că la naştere s-a produs o mutaţie la nivelul genelor responsabile pentru dezvoltarea părţilor componente ale ochiului – retina, nervul optic, cristalinul etc. Sau poate că s-a produs un accident care a împiedicat funcţionarea corespunzătoare a ochiului.

Oricare ar fi fost problema de care suferea acest orb, cuvintele lui Isus au făcut să existe molecule şi celule potrivite în locul potrivit, creând receptori funcţionali, conexiuni neuronale şi celule nervoase funcţionale, astfel încât lumina care pătrundea în ochi să formeze o imagine, iar omul să poată recunoaşte imagini pe care nu le mai văzuse niciodată.

Este minunat să vedem întâmplându-se minuni, dar la ce pericole ne expunem dacă ne întemeiem credinţa pe ele? Atunci pe ce trebuie să ne întemeiem credinţa?

„Lucrarea de creaţiune nu poate fi explicată niciodată prin ştiinţă. Ce ştiinţă poate lămuri taina vieţii?

Teoria că Dumnezeu nu a creat şi materia atunci când a adus lumea la fiinţă este neîntemeiată. La plămădirea lumii noastre, Dumnezeu nu a fost îndatorat unei materii preexistente. Dimpotrivă, toate lucrurile materiale şi spirituale au apărut înaintea Domnului Iehova la glasul Lui şi au fost create în vederea planului Său. Cerurile şi toată oştirea lor, pământul şi toate lucrurile de pe el nu sunt doar lucrarea mâinii Sale; ele au luat fiinţă prin suflarea gurii Sale.” (Mărturii, vol. 8, pag. 258, 259)

„El n-a descoperit niciodată oamenilor modul exact în care a adus la îndeplinire lucrarea creaţiunii. Înţelepciunea omenească nu poate pătrunde tainele Celui Preaînalt. Puterea Sa creatoare este tot atât de nepătrunsă ca şi existenţa Sa.” (Patriarhi şi profeţi, pag. 113)

Întrebări pentru discuţie

În cadrul grupei, discutaţi despre răspunsul dat la întrebarea finală de la secţiunea de duminică.

1. Ştiinţa vorbeşte despre aşa-numitele „coincidenţe antropice” (din cuvântul grecesc anthropos care înseamnă „om”), despre echilibrul extraordinar de fin existent între forţele naturii, echilibru care face posibilă existenţa omului. Trebuie totuşi să observăm utilizarea tendenţioasă a cuvântului coincidenţe. Dacă nu crezi în Dumnezeu, trebuie să pui pe seama simplei coincidenţe aceste echilibre uimitoare. Cum poţi arăta că este mai rezonabil să crezi că aceste echilibre au fost realizate de Dumnezeul Creator decât să le consideri nişte simple „coincidenţe”?

2. Gândeşte-te cu câtă dragoste i-a creat Dumnezeu pe Adam şi pe Eva şi le-a oferit drept cămin o grădină frumoasă, deşi ştia că avea să sufere şi să moară pe Golgota din cauza oamenilor pe care îi crea. Ce aflăm despre dragostea lui Dumnezeu din decizia Sa de a continua totuşi să creeze?

3. Compară teoria Big Bangului cu descrierea facerii lumii din Geneza 1:1. Ar putea fi Big Bangul o ilustrare potrivită a modului în care universul a venit la existenţă prin Cuvântul lui Dumnezeu? Ce întrebări sau probleme ridică această idee? De ce e periculos să asociem teologia noastră cu o teorie ştiinţifică (mai ales că ştiinţa se schimbă atât de frecvent)?